Georgia (USA)

Am făcut ce am făcut și iată-mă, pentru prima dată în cei 40 de ani de existență și 19 de călătorii, în SUA, altfel spus a ajuns țăranul în America. Ocazia: participarea la o conferință științifică – 19^th International Conference on Heavy Metals in the Environment (ICHMET) – un reper în domeniul meu de activitate științifică. Conferința a fost găzduită de University of Georgia, în Athens, Georgia (există un Athens și în Ohio). Iar eu am fost, ca și în 2003 la Grenoble (primul ICHMET la care am ajuns), singurul reprezentant al unei universități din România, ba aici chiar și singurul român.

Athens e situat cam la două ore de Atlanta și e un oraș universitar prin definiție, astfel că nu sunt foarte multe de povestit ca obiective de vizitat. Clădirea primăriei, în fața căreia veți găsi și un faimos tun cu două țevi (de altfel un eșec el tehnicii), câteva case ale unora din familiile faimoase din Georgia (cum este T.R.R. Cobb House), care, cam toate, arată la fel (coloane grecești). Campusul în schimb este impresionant, UGA având circa 38.000 de studenți. Iar echipa de fotbal american își desfășoară meciurile pe un stadion de 60.000 de locuri, de cele mai multe ori plin! Nu e de mirare că anul trecut au jucat finala campionatului universitar. Dar gândiți-vă că nu există stadion de 60.000 de locuri în România.

Așa cum scriam pe facebook, în America, asemeni Rusiei, totul e mare. Distanțele, suprafețele, mașinile, porțiile, cantitatea de gheață din paharul cu suc, aerul condiționat, campusul. Apropo, University of Georgia (UGA) are începuturile pe la 1785, adică cu aproape 100 de ani mai devreme decât prima universitate din România.

Aici (n.a. în Athens și Augusta) dacă ai berlină, ori ești sărac, ori ești străin (evident, exagerez, nu doar cele două categorii, am văzut ulterior în Atlanta și mașini mai mici). Ford F-150, GMC, Chevrolet Blazer și alți mastodonți de mașini sunt la ordinea zilei. Ah, toată lumea are mașină, așa cum îmi spunea Sebi, cel mai ușor lucru e să îți cumperi mașină. OK, John Seaman, gazda noastră, a zis că cel mai ușor lucru e să îți iei o armă, apoi mașină. Când le-am povestit că eu vin pe jos din campus până în centru (1,5 km), colegii americani s-au uitat lung la mine. Apropo de arme, omul care exact în perioada petrecută de mine acolo a câștigat alegerile pentru postul de guvernator al statului din partea Partidului Republican apărea într-un clip electoral cu o pușcă în mână. Chestie de percepție, zic…

Georgia e extrem de umedă, astfel că o temperatură de 30 de grade, care în mod normal nu m-ar speria, aici e foarte greu de suportat. Aerul condiționat e obligtoriu, iar oamenii locului îl abuzează la maxim, pentru că oriunde intri îți îngheață instantaneu transpirația pe coloană. În camera de hotel nu am folosit AC, pentru că ce venea pe sub ușă din hol și prin pereți de la vecini era mai mult decât suficient pentru a dormi cu pătura pe mine. Și credeți-mă că eu sunt călduros bine.

Georgia a fost unul din statele importante ale Sudului în războiul civil, oferind armatei sudiste circa 125.000 de soldați, dar și importante resurse (era unul din statele puternic dezvoltate, cu agricultură și industrie bine puse la punct). Evident, tot în Georgia erau și proprietari de sclavi, dar în introducerea unei cărți despre acest stat în perioada războiului civil se menționa că societatea era oarecum scindată între marii moșieri și proprietari de sclavi și clasa medie, mult mai progresistă (cartea se numește Breaking the Heartland – The Civil War in Georgia, autori JD Fowler și DB Parker).

Mâncat pencakes (clătitele alea mai groase ale lor), mâncat waffles cu nuci pecan (CCMESI știe ce vorbesc), dar aici, în Georgia, specialitatea este carnea. Coaste, pulled pork, steak, burger, aripioare, carnea e la mare prețuire și ce am mâncat a fost bun. Este patria fast-food, clar, dar de multe ori fast-food-urile lor sunt undeva între ce înseamnă la noi și restaurant (nu vorbim de McDonald’s, care în România e mult mai classy ca la ei).

Despre Atlanta nu ar fi multe de spus – World of Coca Cola, Centennial Park (au găzduit JO de vară din 1996, la aniversarea de 100 de ani a jocurilor moderne), arenele (stadionul Mercedes-Benz, Philips Arena) și, unde nu am avut timp, acvariul, cel mai mare din SUA. Plus zgârie-nori cât să îți cadă pălăria uitându-te după ei. Am făcut o poză cu Dominique Wilkins, probabil cel mai mare baschetbalist ce a jucat pentru Atlanta Hawks și unul din cei mai spectaculoși dunkeri din istoria NBA.

Încă o dată, mă declar norocos să îmi găsesc prieteni oriunde merg în lumea asta, care vin, mă iau sau mă duc la aeroport, mă hrănesc, mă plimbă, mă răsfață. Și tare aș vrea să le mai mulțumesc încă o dată Ioanei și lui Sebi pentru ziua în Augusta și Marcelei pentru cea din Atlanta și pentru tot ce au făcut pentru mine. Din Georgia, over and out pe melodia lui Ray Charles, deși la fel de bine aș fi putut să pun o piesă cu James Brown, care a locuit o vreme în Augusta și care are o statuie aici. Tot în Augusta există și unul din cele mai exclusiviste cluburi de golf din lume, ce găzduiește unul din turneele masters al circuitului mondial de golf.