Jurnal de concert Marius Matache&FBI in lectura autorului (1)

Vineri si sambata (1 si 2 iulie) au insemnat 2 concerte pe care le voi tine minte multa vreme, din varii motive. Cand am anuntat ca merg sa cant la Lehliu Gara, reactiile au oscilat intre misto-uri si compatimiri. Dar raman fidel principiului “prima oara merg oriunde sunt chemat” si la 19.15 intram in oraselul cu nume de statie de tren (pentru ofticosi, exista si Lehliu Sat, da?).

Il sunam pe omul care ne invitase sa cantam La Partid (facebook link) – cum putea sa il cheme altfel decat… Emil Constantinescu. Cum treci de bariera (da, prin centrul Lehliului trece trenul), pe stanga, e locatia. Ajungem acolo, omul ne intampina calduros, intram in restaurant – pizzerie – terasa. Scena inalta, asa cum imi place mie (ca sa te vada toata lumea din club cand esti pe scena si tu sa ii poti vedea pe toti, sa le vezi reactiile la ce canti). Baietii instalau sunetul, constat cu mare placere ca avem monitor de control (se aude pe la cluburile din Bucuresti care nu se obosesc sa aduca si asa ceva?), locatia foarte primitoare si cu o aura vesela.

Ca orice roman ospitalier, Emil se apuca sa ne indoape – asa palizi sa fi fost de a zis omul ca tre’ sa ne hraneasca pentru a putea canta? Oricum, daca ajungeti pe acolo, sa nu cumva sa comandati pizza mare – ca noi 5 oameni nu am dovedit 2 pizza – una are 900 grame :-). Vorba lui Radu – din 2 pizza imi fac roata de rezerva la Defender.

Sonorizarea foarte ok pe toata durata concertului, publicul cald, receptiv la piesele noastre (pe care cei din bar le auzeau evident pentru prima oara), aproape vulcanic la piese cunoscute (am cantat la bis Treceti batalioane romane Carpatii cu toata sala in picioare cantand si aplaudand). Am avut si un invitat-surpriza – Daniela Stefan – alaturi de care am “facut” Stand by me si Hit the road, Jack!, asa, ca ne distram prea frumos sa nu ne si jucam pe scena.

Am cunoscut si cativa oameni din Lehliu care canta si care au deschis si inchis seara, cu Vali Barbu in mentorul (asa cum l-am perceput eu) catorva copii talentati, deci pasionati de folk exista peste tot si la orice varste (asa ca cei care ii canta prohodul folkului sa o lase mai moale cu acatistele).

Am plecat de la Lehliu dupa miezul noptii, spre Vama Veche, destinatia concertului cu nr. 2. Dar despre acesta, in episodul urmator. Dar pot sa va spun ca ma voi intoarce la Lehliu Gara.