Întâi a fost dezamăgirea cu turnul sud-american din vară, unde am avut parte de trei înfrângeri clare (70-8 cu Uruguay). Nu surprinzătoare, dat fiind lotul încropit. A urmat participarea Romanian Wolves în cupele europene, unde autoritatea supremă în rugby nu a reușit să convingă cluburile să lase jucătorii la lot, astfel că a fost nevoie de efortul Rapidului ca să fim, totuși, prezenți (a explicat Lucian Lorin mai pe larg situația). Asta în condițiile în care echipa georgiană Black Lions a urcat în competiția valorică superioară, că pierdea timpul prin Rugby Europe Super Cup.

Hai, lasă că vin meciurile-test din noiembrie ale naționalei și vedem altceva, și-au spus, probabil, mulți iubitori ai sportului cu balon oval. Canada, SUA și Uruguay au fost adversarii, ceea ce e corect, dată fiind nivelul arătat de naționala noastră. Degeaba ne dorim noi măcar Italia, Scoția sau Fiji, dacă nu reușim să mai învingem Spania și Portugalia, că Georgia nici nu se pune problema. Începutul a fost promițător, victoria cu Canada nefiind pusă la îndoială nici un moment. Apoi a venit vestea retragerii lui Ovidiu Cojocaru, căpitanul echipei naționale, la doar 29 de ani. Citez din interviul acordat site-ului FRR: 

Ceea ce îmi doresc este să am o stabilitate din punct de vedere financiar, pentru că acesta e un factor important pentru fiecare cap de familie. Ovidiu Cojocaru 

Căpitanul naționalei se retrage cu 2 ani înainte de CM din Australia din 2027, în condițiile în care Ovidiu Tonița, de ex., la 38 a mers la a 5-a sa cupă mondială în 2015, iar Johan van Heerden continuă să joace la Dinamo la 39. Să mai zic de Ma’a Nonu care la 43 de ani joacă meci de meci în cel mai puternic campionat inter-cluburi (Top 14). OK, cine știe, mi-am zis, o fi ceva personal. Ne bate și SUA fără drept de apel, care SUA pierduse 85-0 împotriva Scoției (în 2023, la CM din Franța, noi am încasat…doar 84). Apoi aflu că la meciul cu Uruguay va fi ultimul pentru Cristi Chirica, nimeni altul decât căpitanul naționalei la CM din 2023 din Franța. Vârsta? 28 de ani, împliniți în aprilie. Nici unul din cei doi nu are 50 de selecții, în condițiile în care Mihai Macovei, unul din căpitanii de legendă ai naționalei, a strâns peste 100.

Ceea ce îmi doresc este ca în perioada următoare să mă axez doar pe activitatea sportivă de la echipa de club și la ce urmează după rugby. Cristi Chirica

Și dacă mai era nevoie de motive de tristețe, la CE U20 Cehia învinge România 31-18, la fel, o victorie fără nici un fel de dubii. De altfel, la copii și juniori tristețea e maximă și pe toată linia și nu de ieri de azi. Să vorbim și de campionatul intern? Cu, teoretic, 6 echipe profesioniste, unde salariile sunt cam de nivelul unui IT-ist cu chef de muncă în cel mai bun caz? Ceea ce mă face să vin să vă întreb: cu cine mergem la Mondiale în 2027? Pardon, 

Cu cine mergem la Mondiale în 2027? Sau cu lumina stinsă nu mai e nevoie de jucători?

În acest timp, World Rugby a lansat World Rugby Nations Cup (WRNC), unde România face parte, deocamdată, din grupa a doua valorică, urmând să întâlnească Georgia, Portugalia, Spania, dar și Hong Kong și Zimbabwe. Lumea e într-o continuă dezvoltare, se încearcă formate noi de competiții (vezi și formatul nou la Rugby Europe Super Cup), care să facă rgubyul mai atractiv pentru un public cât mai larg. Multe meciuri înseamnă că e nevoie de mulți jucători (în rugby accidentările sunt serioase, uzura e mare, recuperarea durează).

Noi? Nu avem bani… Senzația este că toată lumea a depus armele, lumina stinsă din stratosfera conducătorilor acestui sport mă umple de tristețe. Toată lumea pare preocupată să își conserve salariul de la stat, doar că asta nu produce jucători, nu duce la performanță. Vom rămâne să ne bucurăm mergând la meciuri prin alte țări pentru rugby de calitate. Ceea ce, de altfel, se întâmplă deja, pentru că, așa cum a scris și Cristi, de ce ar mai veni lumea la rugby?

Sâmbătă, pe 22 noiembrie, România întâlnește Uruguay pe Arcul de Triumf, de la ora 17.00. Dacă reușiți să treceți peste dezamăgiri, mergeți să îi vedeți pe băieți, să îl onorați pe Cristi Chirică, merită. 

Later edit (că nu am apucat să distribui articolul până după meciuri): România a pierdut și meciul cu Uruguay, scor 21-31, iar naționala U20 a terminat pe locul 5. 

P.S. Singura bucurie vine de la Gura Humorului, Cerbii mei au câștigat divizia secundă cu un meci înainte de final, mi-aș dori mult pentru grupul de acolo să încerce anul viitor să joace în Super Liga. Merită asta ținând cont de eforturile uriașe făcute. De altfel, aici ar trebui să intervină federația, să susțină cluburile care încă produc jucători. Altfel ne mirăm că Steaua sau Dinamo au câte 9-10 străini în primul 15. 

P.P.S. Pe 3 decembrie vom afla adversarii din grupa de la Cupa Mondială din 2027 din Australia.