Natația nu putea să lipsească din emisiunea Bilanț Olimpic pe care am realizat-o la RFI. Invitata mea a fost Carmen Bunaciu, marea noastră campioană, emisiunea cu ea o găsiți integral pe site la RFI. Dincolo de interviul cu Carmen, am avut și niște povești simpatice, pe care vi le prezint în ceea ce urmează.
Natația românească la Jocurile Olimpice
În 1984, la Los Angeles, Anca Pătrășcoiu câștiga prima medialie din istoria natației românești, bronz în proba de 200 m spate. Patru ani mai târziu, la Seul, Noemi Lung aduce delegației României un argint la 400 m mixt și un bronz la 200 m mixt. Olimpiada de la Sydney este cea mai bogată în rezultate pentru înotătorii tricolori. Brăileanca de doar 16 ani Diana Mocanu aduce primele titluri olimpice ale țării noastre în probele de 100 și 200 m spate. De asemenea, Beatrice Coadă-Cășlaru câștigă și ea două medalii, argint la 200 m mixt și bronz la 400 m mixt. Ultimele medalii ale natației vin la ediția 2004 a Jocurilor, ce a avut loc la Atena. Deși calificată cu doar al 7-lea timp al finalei și concurând pe culoarul 1 (unul puțin favorabil), Camelia Potec face o cursă de senzație și câștigă aurul în proba de 200 m liber. Tot atunci, Răzvan Florea aduce și singura medalie olimpică a băieților, bronz la 200 m spate.
Shirley Babshoff – înotătoarea învinsă de dopaj
Shirley Babashoff venea la olimpiada de la Montreal din 1976 din postura de mare favorită în probele 400 m și 800 m liber. Câștigase deja un titlu olimpic la Munchen, în 1972, alături de ștafeta SUA, pe când avea doar 15 ani, iar la trialul american câștigase și probele de de 100 m și 200 m liber, stabilind și numeroase recorduri naționale. Sportivele din RDG au câștigat însă 11 din cele 13 medalii puse în joc, deși cu patru ani în urmă nu reușiseră să câștige nici măcar una. În cursele de 400 m și 800 m, câștigătoare a fost Petra Thumer, o înotătoare de doar 15 ani.
La vremea respectivă, autoritățile din RDG au pretins că au descoperit un vaccin împotriva oboselii. Dar căderea Zidului Berlinului din 1989, schimbarea regimului politic și desecretizarea arhivelor securității est-germane au evidențiat un program coordonat chiar de STASI prin care sportivilor din loturile de natație li s-au administrat cantități foarte mari de turinabol, un steroid anabolizant derivat din testosteron.
Nu este singura sportivă în această ipostază. La Los Angeles, Carmen Bunaciu a terminat pe locul 4 atât la 100 m, cât și la 200 m spate. În ambele cazuri, podiumul a fost integral ocupat de sportivi din fosta RDG.
Yusra Mardini – de la refugiat la participant la JO
Povestea tinerei înotătoare Yusra Mardini începe cu participarea la campionatele mondiale de natație în bazin scurt de la Istanbul din 2012, unde a reprezentat Siria în 3 probe. Războiul din Siria a distrus însă atât casa în care locuia alături de familia sa, dar și bazinul unde se antrenau ea și sora sa mai mare, Sarah. Astfel că în august 2015 surorile Mardini părăsesc Siria, ajungând inițial în Liban, apoi în Turcia, unde petrec 4 nopți în junglă alături de traficanții de persoane. Contra unei sume importante de bani reușesc să urce la bordul uneia din sutele de ambarcațiuni ce transportă refugiați în Grecia, 20 de oameni într-o barcă de 6 persoane.
După 30 de minute din drumul spre insula Lesbos, motorul ambarcațiunii a cedat, iar barca a început să ia apă. Încărcătura trebuie redusă, dar puțini din cei din barcă știau să înoate. Cele două surori și o a treia tânără aveau să sară în apă pentru a menține barca pe linia de plutire. Au petrecut trei ore și jumătate în apa rece a Mării Egee, cu o mână agățate de parâmele bărcii, iar cu cealaltă înotând pentru a rămâne la suprafață.
Nu avea să fie sfârșitul calvarului pentru cele două surori, cei peste 1500 de km până în Germania nu au fost lipsiți de greutăți. Au străbătut pe jos bucăți bune din Macedonia, Serbia și Ungaria, au fost nevoite să se ascundă în lanurile de porumb pentru a scăpa de poliție. Au fost arestate la graniță, deși plătiseră sume importante pe biletele de tren, pentru că poliția a blocat trenurile pline până la refuz cu refugiați. Au reușit totuși să ajungă în Austria și mai târziu în Germania. La scurt timp după sosirea în Berlin, o organizație neguvernamentală le-a pus în legătură cu un club de natație local, Wasserfreunde Spandau 04, situat chiar lângă centrul de refugiați în care locuiau. După nici o lună de antrenament, mulțumit de progresul și determinarea tinerei Yusra, antrenorul Sven Spannerkrebs a început să facă planuri pentru olimpiada de la Tokio, din 2020. Dar în luna martie a acestui an Comitetul International Olimpic a anunțat formarea unei echipe olimpice a refugiaților, iar ea a fost admisă pe lista scurtă a celor 43 de candidați.
A urmat o presiune mediatică uriașă, toată lumea se interesa de tânăra sportivă și de povestea ei. Dar a rezistat, știa că trebuie să fie un exemplu pentru ceilalți în aceeași situație. Iar cu două luni înainte de startul Jocurilor Olimpice, e-mailul mult-așteptat a sosit: va concura la Rio.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
