Am tot povestit de drumurile mele prin tara, fiecare cu farmecul lui, cu micile sau marile descoperiri, fie ca au fost arhitecturale, istorice sau ce vizeaza flora si fauna. De asemenea, v-am mai povestit despre Portile de Fier, o zona indelung studiata pe durata tezei de doctorat si unde imi realizez, in momentul de fata, si cercetarea post-doctorala.
Si desi am batut zona destul de des, majoritatea deplasarilor au avut loc de-a lungul Dunarii, pentru ca acesta era subiectul cercetarilor. Dar saptamana trecuta (tineti minte postarea cu “laboratorul portabil”) am avut ocazia sa mai explorez o mica parte din Parcul Natural Portile de Fier si apoi din judetul Caras-Severin.
Pentru ca trebuia sa transportam o serie de probe la Resita si cum ultima proba recoltata era in apropiere de Socol, am ales sa mergem pe drumul Socol – Zlatita – Naidas – Oravita – Anina – Resita. Era si varianta sa ne intoarcem de la Socol pana la Pojejena pentru a merge pe DN, dar ma stiti ca sunt amator de explorat drumuri mai putin umblate (vezi aici), pentru ca lucrurile frumoas au prostul obicei sa nu fie localizate obligatoriu langa drumul principal.
Ce am descoperit? In primul rand o senzatie incredibila de ingrijorare “daca mai suntem in Romania sau nu”. Drumul merge paralel cu granita, care la inceput este formata din raul Nera. Si cum ulterior traverseaza Nera de 2 ori, incepi sa iti pui intrebari. Apropos de granita pe raul Nera, cand ma uit ce “firav” e raul, imi imaginez cate vise de evadare spre Occident, via fosta Yugoslavie, s-au nascut privindu-l. Nu va imaginati insa ca era usor, de la Orsova (ultima gara pentru cei care veneau cu trenul) la Socol existau 6 controale ale granicerilor care te verificau la sange. Ca sa nu mai vorbim de localnicii care colaborau cu Securitatea. Drumul pana la Naidas e atat de ingust (o banda) incat e bine sa circulati cu prudenta, pentru ca 2 masini incap foarte greu.
Din pacate, Banatul are multe orase-fantoma, iar acum am mai descoperit doua dintre ele: Oravita si Anina. Stiam deja Orsova, Moldova Noua, Herculanele (care la ce cladiri si ce istorie are, putea fi la acelasi nivel cu Karlovy Vary). Si daca Oravita nu va spune nimic, trebuie sa stiti ca aici se gaseste cel mai vechi teatru din tara, construit in 1817, pe cand orasul se afla sub dominatie austro-ungara. Si pentru a lega cele doua orase, trebuie spus si ca prima cale ferata construita in Romania, dar din pacate nu mai este functionala decat partial si este functionala! Si aici trebuie sa va spun ca in 1994 am facut pe o bucata din acest traseu pe jos si cu rucsacul in spate, ceea ce presupunea traversarea unor vai extrem de adanci pe scheletul metalic unor foste poduri de cale ferata, cu o latime de vreo 10 cm. Va spun cu mana pe inima ca acum nu as mai face-o! Langa Oravita exista si un sanatoriu TBC, care insa arata…ca o locatie buna pentru filme de groaza. Initial am crezut ca e un hotel in constructie (asa parea de la distanta), dar cand am ajuns la poarta sanatoriului, am descoperit ca acolo exista pacienti. Cand am ajuns in Bucuresti, am citit articolul asta si ne-am lamurit.
Cu siguranta, veti mai auzi povesti din zona.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
2 Comments
Teatrul din Oravita a fost renovat recent, chiar mi-a facut placere sa-l vizitez. Calea ferata Oravita – Anina era complet functionala vara trecuta, sunt 3 perechi de trenuri in fiecare zi, si chiar erau ceva turisti in ele.
Oravita a ajuns intr-adevar un oras fantoma. Eu mi-l amintesc din vremea cand eram copil si mergeam acolo in vacanta… arata cu totul altfel atunci.
@Apollo – multumesc de informatie 🙂 Eu am facut traseul prin 1994 – e posibil ca de atunci sa se mai fi schimbat cate ceva 🙂