Păreri

Mă roade această problemă de ceva vreme, dar am fost prins cu chestii mai importante. Pentru că se referă la capacitatea unor oameni de a-și forma păreri prin propriile forțe și nu pentru că au auzit la unul sau la altul. Un fapt pe cât de simplu, pe atât de important, dacă mă întrebați pe mine, dacă vorbim de oameni maturi, și esențial dacă vorbim de lideri de opinie.

Sunt un tip foarte simplu, ori mă placi, ori nu. Ori mă iubești că vorbesc mult și visez să mă îmbogățesc din folk, ori mă trimiți la origini că vorbesc prea mult și cred că folkul e muzică. Calea de mijloc nu prea există. Am toate defectele din lume care, cu vârsta, se accentuează. Trăiesc cu ele, mi le asum, le recunosc. Dar nu pot să îi înțeleg pe cei care își formează păreri din auzite. Exemple:

Acum mulți ani, am cunoscut o tipă foarte simpatică, friend of friend, fană de folk, venea la concerte, vorbeam câte în lună și în stele (friend zone, nu vă gândiți la prostii!), ce mai, ne înțelegeam bine. La un moment dat, îmi dă un mesaj lung, lacrimogen și eliptic, iar apoi unfriend. Am dat din umeri, n-am avut nici cea mai vagă idee ce am făcut. Zilele trecute comentează la postarea prietenului comun și îmi aduc aminte. I-am dat mesaj, spunând că nici acum nu știu. Din ce își amintea, era o discuție a 2 persoane (cunoscuți comuni), care nu știu ce au făcut, ce au spus.  Bun, și eu unde eram acolo parte?

Un domn îmi dă mesaj pe pagina ForeverFolk dacă mă interesează evenimentul lui folk. Mâncam, i-am spus scurt NU. Pff, comunist îngâmfat ce sunt, a auzit el de la alții că nu sunt folkist. Pe rând, îngâmfat sunt, aia e, am cu ce. Ai auzit de la alții că nu sunt folkist? Dincolo de faptul că nu înțeleg care e legătura între a fi folkist și a promova un eveniment folk, nu știi să dai un search pe YouTube, să vezi ce cânt? Vezi că am vreo 50-60 de înregistrări doar pe canalul meu personal, zic că e suficient să vezi dacă sunt folkist sau nu.

Muști și ești obraznic, talentul îți lipsește cu desăvârșire, iar folkiștii te ocolesc. Sincer, nu văd de ce încerci să intri cu forța în tagma asta unde nu ai chemare (îti spun eu, doar asta se spune pe la colțuri în ceea ce te privește). Acesta e un citat de la un domn pe care chiar nu am de ce să mă supăr că nu mă place, îl asigur că e mutuală treaba. Sunt obraznic, talent n-am, recunosc, folkiștii mă ocolesc – aparent, nu suficient de mult, fir-ar să fie – nu intru cu forța nicăieri, că e viol. Dacă e tagmă, vă asigur că nu vreau să fac parte din ea, cu chemare sau fără (asta îmi amintește de cum aveai nevoie de chemare ca să pleci în Vest pe vremea comuniștilor). Asta cu vorbitul pe la colțuri, însă, mă dezamăgește. Pe bune, folkiștii nu mai au curajul la opinie? Să spună în față ceva? Oamenii aceia care odată cântau despre libertate, care luptau cu sistemul, nu au curaj să își exprime niște păreri?

Oameni buni, dacă aveți opinie, asumați-le, dacă aveți păreri, susțineți-le cu argumente. Dacă sunteți curios cine sunt, ce fac, ce cânt, dați un google sau întrebați-mă. Dacă vi se pare că nu fac ceva bine, spuneți-mi, sunt capabil să accept o critică, dovadă că mesajele domnului de mai sus ajung la mine. Dar prefer să vă dezamăgesc personal decât prin intermediari, sunt unic distribuitor al dezamăgirilor cauzate de mine, veniți la sursă.

Și, dacă aveți dubii că sunt folkist, vă propun  niște piese cu mine.