Glumesc în titlu, nu mă cred și nici nu sunt poet. Dar uneori mă lovește inspirația și simt nevoia să împart și cu alții (vezi momentul poetic). Iar creația memorabilă de azi se numește, semnificativ zic eu, Blestemul bidinelei. Este continuarea firească a piesei Baladă pentru bormașină, scrisă pe versuri de Sorin Poclitaru, și a poeziei acestuia Îți scriu, iubito!, ce încheie volumul Un zâmbet per/vers. Dacă o ținem așa, în curând putem face o operă dedicată constructorilor. Dacă nu, poate peste doi-trei ani scot și eu o cărticică de poezii, să fiu poet cu acte în regulă.
Batrane Poc, eu azi îți scriu scrisoareBlestemul bidinelei m-a lovitMiros a var, a chit și a sudoareȘi a bețiv din ăla, troglodit.În Academia cea sfântă, ce-o slujescA năvălit un chef de renovareIar ochii mei de lacrimi se topescCând văd așa mândrețe de lucrare.Cu schele ce se-nalță către cerȘi folie din cea mai îmbâcsităIar într-un colț, pe-un preș mizerZac doi râtani cu moacă plictisită.Ce poștă fac o bere răsuflatăȘi un Viceroy vechi și cam mucegăitȘi, Doamne-iartă, nu știu ce așteaptăDe nu se-apucă naibii de muncit.Au început de luni, c-așa se cade,Cu-o pauză, că n-aveau trafaletȘi scrie peste tot, chiar și-n baladeCa miercuri de muncești ești cam nașpet.După o vodcă mică și o pipăPe joi s-au apucat iar de rânitDar vineri a venit cam prea în pripăȘi prima săptămână s-a sfârșit.M-am săturat de ei, de noi, de prafȘi mă gândesc să nu mai vin pe-aiciSă mă lipesc temeinic de cearșafȘi să îl dau la naiba de servici.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.
2 Comments
Este ceva care să fi încercat și să nu-ti fi reușit?!
Incerc din rasputeri sa fiu simpatic, dar nu prea imi iese sunt prea acid (deformatie profesionala de chimist).