Dacă săptămâna am discutat despre pornografie non-consensuală cu un specialist în securitate cibernetică, azi vă propun un interviu cu Florina Presadă, fost senator în legislatura 2016 – 2020, calitate în care a inițiat proiectul de lege privind pornografia non-consensuală (revenge porn). Pentru că degeaba vorbim despre subiect, dacă nu se poate face nimic din punct de vedere legal.
Cât de răspândit se vede a fi fenomenul revenge porn de pe băncile parlamentului? Mai concret, care a fost declanșatorul inițiativei dvs.?
De pe băncile parlamentului, fenomenul de pornografie non-consensuală sau pornografie din răzbunare nu prea se vede. Până să vin în Parliament cu această inițiativă legislativă de a incrimina fapta de pornografie non-consensuală nu s-a vorbit absolut deloc despre acest fenomen. Declanșatorul inițiativei mele a fost un caz, care a fost prezentat în presa independentă, care a stârnit foarte multe dezbateri în spațiul public, iar ulterior am decis că e cazul să mă aplec mai mult asupra acestui fenomen. Așa am descoperit că există mult mai multe astfel de cazuri de pornografie non-consensuală. Am abordat diverse organizații neguvernamentale care vorbeau cu femeile care ajungeau la aceste organizații fie cu alte probleme, fie chiar cu astfel de situații în care erau victime ale pornografiei non-consensuale și mi-am dat seama că ne confruntăm cu un vid legislativ. Victimele sunt reale, există, ele suferă și în acest moment statul român nu le oferă nici un fel de protecție.
Din discuțiile informale avute în momentul discutării legii, care a fost reacția colegilor din parlament, dincolo de votul unanim din Senat?
Votul unanim din Senat s-a datorat și faptului că a existat o comunicare publică bună pe acest subiect, faptul că au existat voci care au cerut ca acest fenomen să fie prevăzut în Codul Penal, ca fapta să fie incriminată, iar poliția să aibă un instrument de lucru. Au fost foarte puțini parlamentari care au ridicat obiecții cu privire la inițiativa legislativă, de altfel ea a fost foarte bine documentată. M-am uitat la legislația altor țări, am vorbit cu organizații neguvernamentale, am vorbit și cu reprezentanți ai poliției, de la DIICOT, tocmai pentru că îmi doream să avem un instrument de lucru eficient, care să poată oferi atât protecție victimelor, dar care să poată fi și un instrument pentru polițiști, procurori și judecători.
Știu că în acest moment, inițiativa mea este la Camera Deputaților de mai bine de un an și jumătate, la Comisia Juridică. Fostul președinte al Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, Nicușor Halici, a mărturisit într-un interviu de acum câteva luni că nu a pus pe ordinea de zi această inițiativă și nu i-a dat un raport pentru că nu își dorea ca legea, odată trecută de Parlament, să poată fi folosită electoral. Iată cum, de fapt, victimele pornografiei non-consensuale, au fost victime a doua oară, victimele unui joc electoral prost înțeles.
Ați avut acces, în documentarea legii, la mărturii ale victimelor? Cât de profund sunt marcate victimele revenge porn?
Atunci când am documentat această inițiativă legislativă am avut foarte puțin acces la victime, dar și la mărturii directe ale acestora. După cum spuneam, am lucrat cu organizații neguvernamentale care luptau pentru drepturile femeilor sau care le ofereau acestora servicii în cazuri de violență domestică sau de alte tipuri de abuz și ele au venit cu mărturii ale acestor femei. Au mai fost, așa cum spuneam, și relatări în presă și de acolo am aflat despre astfel de mărturii. Ulterior, după ce am depus această inițiativă legislativă, au fost femei, victime ale pornografiei non-consensuale, care m-au abordat direct și mă bucur că au avut încredere în mine și că au făcut acest pas. De altfel, ele trebuie să aibă curaj ulterior, chiar dacă legea este adoptată, să se ducă la poliție și să depună plângere împotriva agresorilor, pentru că sunt niște agresori și abuzatori în cazul de față, de cele mai multe ori, și să meargă până la capăt.
Să presupunem că legea trece, știu că acum se dezbate din nou, am văzut ieri postarea dvs. cum că se modifică termenul – cheie în lege.
Am sperat că, odată cu schimbarea legislaturii, că odată cu o nouă garnitură de parlamentari și o nouă majoritate, că deputații se vor apleca cu mai multă seriozitate asupra acestei inițiative legislative și mă gândesc mai ales la cei din Comisia Juridică de la Camera Deputaților, pentru că acolo se află acum inițiativa legislativă. Comisia Juridică și Comisia pentru Egalitate de Șanse trebuie să dea un raport comun înainte ca inițiativa să ajungă la plen. În legislatura trecută, în sfârșit s-a discutat în toamna anului trecut această inițiativă legislativă, împreună cu punctul de vedere al Guvernului, care venise anul trecut. Am avut surpriza să constat că, în acest punct de vedere al Guvernului, se recomandă introducerea în definiția faptei de pornografie non-consensuală a unei intenții a autorului sau a unui scop. Eu am omis această intenție a autorului din definiția faptei tocmai pentru că, documentându-mă despre felul în care este incriminată fapta în alte țări, am descoperit că acest tip de definiție vine cu un mare deserviciu.
Este foarte ușor pentru autorul unei astfel de fapte să spună că intenția sau scopul lui nu era să umilească, nu era acela de a se răzbuna, ci era, pur și simplu, acela de a se distra, să spunem, sau că scopul lui, în cazul unei astfel de fapte, era acela de a se lăuda cu fosta parteneră. Am văzut că asta s-a întâmplat în cazul țărilor care au introdus în definiția faptei de pornografie non-consensuală acest tip de intenție sau scop al autorului și mă gândesc aici la Marea Britanie, care definește fapta de pornografie non-consensuală incluzând această intenție a autorului de a umili sau de a se răzbuna. Numai că prejudiciul este cel care contează în acest fapt și prejudiciile sunt extrem de serioase. Victima unei astfel de fapte se confruntă cu o traumă până la urmă, vorbim despre sentimente de rușine, de neputință și, în cele din urmă, de disperare. În alte țări, au fost cazuri de suicid, victimele unei astfel de fapte ies foarte greu dintr-o astfel de situație. De altfel, foarte multe alte studii au arătat că victima pornografiei non-consensuale poate întâmpina mari dificultăți în a-și găsi un loc de muncă ulterior. Pentru că odată ce fotografia aceea a ajuns pe Internet, undeva, și tu poți fi identificat în acea fotografie, poți face foarte puține lucruri pentru a te apăra și a te proteja.
Odată legea aprobată, întrebarea se pune, la fel ca pentru femeile supuse abuzurilor sexuale sau bătăii, cât de facil va fi accesul la justiție al victimelor, adesea adolescenți de condiție modestă?
În primul rând, este nevoie să existe o plângere prealabilă, victimele trebuie să se ducă la poliție, în felul acesta se va pune în mișcare tot acest mecanism, astfel încât să se poată ajunge în instanță și fapta să fie judecată. Va fi nevoie ulterior de programe de formare, eu nu spun că va fi ușor, spun că această inițiativă legislativă sau această lege, dacă va fi adoptată, va fi primul pas, astfel încât să putem face ceva în cazul acestui fenomen. Pentru că nu avem cadrul legal, în acest moment nici nu știm cât de răspândit este fenomenul. Avem astfel de studii în alte țări, avem astfel de informații din studii făcute la nivel european, însă foarte puțin, în mod oficial, se vorbește despre acest fenomen în România, tocmai din cauza lipsei acestui cadru legal. Este nevoie de această lege, într-o primă fază, este nevoie ulterior, pe marginea ei, să construim programe de formare pentru polițiști și pentru cei care lucrează sau vor veni în contact cu victime ale pornografiei non-consensuale. Și sper să existe și foarte multe alte programe de educație în școli și în licee, pentru că am văzut că fenomenul este din ce în ce mai răspândit la acest nivel, așa cum spuneați, la nivelul adolescenților.
Până vom avea un act legislativ dedicat, ce soluții au victimele acum?
În acest moment, victimele se duc la poliție și reclamă astfel de fapte, iată că sunt victime care caută să își facă dreptate. Poliția nu prea are ce să facă, pentru că nu are cadrul legal unde să încadreze această faptă și atunci încearcă să construiască un rechizitoriu care să corespundă altor fapte existente în Codul Penal (șantaj, hărțuire sau amenințare). Numai că va fi foarte greu de judecat ulterior, având în vedere că vorbim de o cu totul altă faptă. În cazul pornografiei non-consensuale, autorul a trecut la fapte, el poate că a amenințat, poate că nu a amenințat victima cu publicarea unor astfel de fotografii, cert este că autorul a trecut la fapte, el a publicat aceste fotografii, fără să aibă consimțărântul persoanei înfățișate în acele fotografii.
Oamenii mai puțin empatici, și românii, Slavă Domnului, sunt destul de lipsiți de empatie uneori, ar putea spune “dacă a fost fraieră să trimită poze indecente, de ce trebuie statul să apere cetățenii de propria lor inconștiență?”. Cât de importante și eficiente pot fi campaniile de conștientizare?
Vedem că și în acest caz putem să ne confruntăm cu un fenomen de re-victimizare, ca și în cazul violenței domestice, victima este de vină. În cazul pornografiei non-consensuale, vorbim despre un element fundamental, este vorba de lipsa consimțământului victimei pentru publicarea sau distribuirea acelor fotografii, iar definiția faptei spune clar că vorbim despre o distribuire fără drept, fără consimțământ, neautorizată a acelor fotografii, chiar dacă autorul a avut dreptul de a fi în posesia lor. Campaniile acestea trebuie duse constant, pentru că, așa cum am văzut și în cazul violenței domestice, există această tendință de a blama victima. Există această tendință de a blama victima și în cazul violurilor și aceste programe de formare trebuie să înceapă pe băncile școlii și să se termine chiar cu procurorii și judecătorii care instrumentează astfel de cazuri. Eficiența lor se va vedea în timp, chiar dacă acum încă mai avem cazuri de polițiști sau de procurori sau de judecători care nu înțeleg foarte bine fenomenul acesta al abuzului în familie, s-au făcut progrese. Eu cred că nu putem avansa în lipsa unor astfel de programe de conștientizare sau de formare și e nevoie de ele la toate nivelurile.
Material realizat în cadrul proiectului Erasmus+ Effective strategies for combating revenge porn No. 2020-1-FR01-KA201-080298
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
