Povesti din Valea Viilor

Intotdeauna am spus ca daca vreti sa descoperiti adevarata Romanie, trebuie sa iesiti de pe drumul national si sa mergeti in satele unde timpul parca sta in loc. Un astfel de loc e Valea Viilor, un sat situat la 4 km de Copsa Mica, unul din multele sate din sudul Transilvaniei in care odata traiau sasi (in germana se numeste Wurmloch) si care gazduieste o biserica fortificata (foto dreapta), aflata, din 1999, pe lista monumentelor UNESCO. Satul este atestat documentar la 1263 (va dati seama ca vorbim de un sat care anul viitor implineste 750 de ani?) si care in 2002 mai numara circa 2000 de locuitori.[1]

Sasii din sat au plecat fie in perioada cand Ceausescu a permis celor cu rude in Germania sa ii rascumpere (da, ati citit bine, familiile din Germania plateau pentru a li se permite rudelor din tara sa emigreze), fie imediat dupa 1990. Astazi, in Valea Viilor mai sunt 6 enoriasi protestanti. Unul dintre ei, domnul Fritz Schneider (foto stanga), este responsabil cu trasul clopotelor. L-am intalnit cand dadeam un tur in jurul bisericii. Ne-a intrebat de unde suntem. Cand a auzit de Bucuresti, ne-a intrebat de nea Gigi. Deh, televizorul face minuni in materie de branding… Ne invita in curtea bisericii, apoi ne calauzeste pe scarile inguste din clopotnita.

Clopotnita bisericii gazduieste 4 clopote, faurite undeva dupa 1850. De-a lungul timpului, clopotele au fost topite si transformate in arme. Fiecare din ele are o destinatie anume: unul e tras de luni pana vineri, cel mare sambata si duminica. Un clopot, mai mic, este clopotul pentru mort; de altfel, sistemul de prindere are gravate pe el capete umane.

Biserica are si un mic muzeu, ce adaposeste obiecte populare traditionale, fie de imbracaminte (foto stanga), fie ceramica, fotografii vechi etc. Domnul Schneider e suparat pe unii vizitatori care “au dat cu cinci-ul” la vasele de ceramica, conform principiului “hai la mine, ca-i mai bine” (daca nu ati inteles expresiile, e vorba de insusirea unor obiecte din muzeu de catre unii vizitatori). Taxa de vizitare a muzeului este una ridicola, 4 lei, si primiti si o micuta harta a judetului Sibiu. L-am intrebat pe dl. Schneider cand a fost ultima nunta oficiata in biserica, dar nu a putut sa isi aminteasca data exacta. Dar cu siguranta cu peste 15 ani inainte.

Tot in sat gasiti si un bust al compozitorului Martian Negrea si casa memoriala dedicata acestuia. De altfel, din 2006 exista si un festival ce ii poarta numele. Mai multe despre Valea Viilor gasiti si pe site-ul oficial al comunei. Mai multe poze pe pagina mea de facebook

Referinte

[1] Wikipedia – Valea Viilor, Sibiu link