Dupa Liga Campionilor castigata in 2002, Real Madrid a intrat pe o traiectorie descendenta a trofeelor, dar clar ascendenta a marketingului asociat echipei. A preferat sa transfere jucatori pe sume fabuloase pe considerentul “vand tricouri”, in detrimentul unor jucatori utili echipei (nu sunt putine vocile care considera ca declinul a inceput prin cedarea lui Makelele la Chelsea, “salahorul” de la mijlocul terenului). Si in ciuda sutelor de milioane cheltuite in fiecare an – Beckham, Kaka, Cristiano Ronaldo si multi altii – a trebuit sa se vada infranta de o Barcelona in care permanent 6-7 jucatori proveneau din pepiniera proprie, ba chiar 3 mijlocasi din 4 jucau impreuna de circa 15 ani (Xavi, Iniesta, Pedro).
Aducerea lui Mourinho inca nu a rezolvat problema, desi echipa a inceput sa semene a “The Special One” – agresivitate (uneori dincolo de limita sportivitatii), vesnice proteste la adresa arbitrilor – dar nu pot sa nu remarc si schimbarea de atitudine – Real-ul a atacat in valuri (cu un Benzema in forma maxima), cum n-am mai vazut-o demult, dar asa cum ii dicteaza spiritul acestei echipe care a avut atacanti ca Puskas, Di Stefano, Butragueno sau Raul.
Cu ocazia meciului tur din Supercupa Spaniei, s-a putut observa ca rolurile s-au modificat intrucatva. Am vazut o Barcelona obosita de meciurile demonstrative (un oficial de la Barca spunea ca au propuneri pentru 1 an de zile cu 1 meci pe zi), deloc cu gandul la meci, dominata clar in primele 30 de minute de Real, cu Xavi pe banca la inceput (probabil pentru a fi odihnit dupa atatea meciuri in care clauzele contractuale solicitau prezenta lui pe teren), cu un Messi care a dormit pana la golul 2. Noroc cu executia fabuloasa a lui Villa (comentatorul Digi e de parere ca a fost gol de portar, dar cine il baga in seama) care i-a readus in meci. Si apropos de schimbari de ipostaze, Victor Valdez a fost cel care a fost exceptional in poarta Barcelonei, desi de obicei Casillias era cel care isi salva echipa in situatii-limita.
Raman la parerea ca Abidal nu are ce sa caute in echipa Barcelonei, fiind depasit de atacantii Real-ului si dand semne serioase de nesiguranta, ca Pepe e un fundas rudimentar (pana si Ivan Campo imi era mai simpatic) si nu merita cele 30 de milioane de euro, ca Alexis Sanchez nu e un jucator rau, dar ca mai are pana sa se integreze in angrenajul echipei si sa se “simta” cu ceilalti echipieri ai Barcei. Si, mai presus de toate, ca oricat de buni sunt Messi, Villa, Iniesta, Pedro si ceilalti, Xavi e vital pentru angrenajul Barcelonei.
Asteptam acum meciul retur, in care, prin prisma rezultatului de 2-2 din tur, Barcelona porneste ca favorita. Ramane de vazut daca Real-ul isi poate impune jocul de atac si pe Camp Nou, pentru ca e obligata sa inscrie.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
