Stiti cum se spune ca lucrurile simple sunt cele mai bune? Gandindu-ma la ce sa aleg pentru a raspunde la provocarea celor de la Restaurant Paradis din Brasov, mi-am dat seama ca zicala de la inceput e valabila si in gastronomie.
In plus, din punctul meu de vedere, gastronomia e un laborator cu materii prime comestibile, unde e nevoie ca atat cel care gateste, cat si cei care se bucura de rezultatele acestuia, trebuie sa dea dovada de curaj si inspiratie. Curajul de a incerca lucruri noi, dar si stiinta de a armoniza componentele spre obtinerea unui tot cat mai apetisant. Si m-am hotarat ca cel mai bine ar fi sa prezint un meniu complet: cu aperitiv, fel principal si desert. ca se aglomerau in capul meu tot felul de chestii, fiecare cu povestile lor. Si eu care spuneam ca lucrurile simple sunt cele mai bune…
Si, ca sa va confuzez pana la capat si pentru a pastra o nota de globalizare, fiecare fel apartine unei alte gastronomii.
Cand am auzit prima oara de prosciuto e melone (foto sus), am zis ca eu nu mananc asa ceva. Pentru ca pentru mine, foarte multa vreme, fructele erau strict desert, implicarea lor intr-un fel de mancare neavand sens. Dar ma bucur ca am avut inspiratia sa incerc totusi. Combinatia dintre carnea sarata si uscata si pepenele galben dulce si suculent este fabuloasa. Este aperitivul meu favorit, usor si delicios.
Ciorba radauteana o gasesti prin multe locuri din Romania. Dar nicaieri nu va avea acelasi gust ca in Bucovina. Doar ca cea mai buna radauteana nu am mancat-o intr-un restaurant, ci la tanti Aurica, in satul Manastirea Humor. As vrea sa va descriu gustul, dar as fi sarac in cuvinte. Nu stiu daca era meritul puiului de casa, a smantanii groase de nu cadea din ceasca, a mirodeniilor sau pur si siplu era magia bucataresei. Pot sa va spun ca eu si Puiu am renuntat la felul doi, am mancat cate 3 portii si ne-am culcat, sa ne odihnim inainte de concert.
Sunt multe chestii care imi plac in Germania – infrastructura, stadioanele, responsabilitatea oamenilor. Nu si bucataria germana, cam prea sarata si prea “carnivora” pentru gustul meu. Astfel ca, pe durata vizitelor acolo, restaurantele favorite din Garching bei Munchen au fost cel grecesc, cel mexican, cel romanesc si, fara indoiala cel ma bun dintre ele, cel indian. Iar daca ajungeti vreodata acolo, va recomand fie Tandori grill, fie pui cu 4 arome diferite (practic primiti 4 cescute cu garnituri si sosuri diferite). Si, daca aveti norocul sa fie primavara, un mango proaspat, adus cu avionul direct din India – va asigur ca nu are nici o legatura cu ce se vinde la noi pe post de mango.
Orice masa trebuie incununata cu un desert. Un desert absolut delicios l-am invatat de la Monica, care in plus mai e si rapid si foarte usor de preparat. Se numeste Clafoutis cu cirese si este un desert exceptional de vara. Nu aveti nevoie de prea multe ingrediente – smantana (de preferat grasa, pentru gatit), branza ricotta, zahar, faina, oua, cirese si zahar pudra pentru decor. Se scot samburii cireselor si se aseaza frumos si aliniat pana acopera fundul vasului ceramic, apoi restul componentelor se omogenizeaza bine, iar compozitia rezultata se toarna peste ciresele din vas. Se baga la cuptor timp de 45 de minute (cu un bonus de 5-6 minute daca aveti un cuptor mai lenes, pana compozitia devine usor bruna). Ideal ar fi sa se raceasca un pic (macar pentru ca frige vasul), dar daca o gustati, va veti abtine cu greu pana se mai domoleste caldura emananta de vasul ceramic.
P.S. pe pagina de facebook a celor de la Paradis, am vazut o “chestie” care pare somon cu sos butter lemon – arata foarte apetisant, cu prima ocazie trebuie sa o incerc.
PPS Sa ziceti merci ca nu am povestit de tocanita de vitel cu ciuperci proaspat culese din padure facuta de tanti Aurica sau de torturile minune de la iesire din Roman. M-am gandit ca e aproape pranzul si poate va e foame!
Sursa foto sus: Oggi si mangia
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
19/10/2012 at 13:40
@Alex si eu care credeam ca sunt tare la tortura, da’ vad ca si tu de descurci binisor :))
19/10/2012 at 13:50
@Andrei eu am mancat prima oara la Vatra Dornei la un restaurant care arata cam dubios, dar ciorba a fost dementiala!
6 Comments
Dap, subscriu, ciorba radauteana e de exceptie .. n-am mancat la nici o tanti dar am mancat la Radauti…merita!
Marius, ai dreptate cu laboratorul si gastronomia. Si eu m-am gândit de multe ori ca sunt ceva legaturi, asa mai profunde, nu de suprafata. Si cred ca mai sunt si ceva gene implicate pe acolo:D.
Revenind la meniu, cred ca sunt sub influenta postului proaspat scris asa ca pot începe cu un antipasti lejer – vitello tonnato si batutta di carne de inspiratie italiano-piemonteza, schimb registrul pentru o ciorba cu perisoare de inspirarie româno balcanica, dupa o reteta preluata de la Radu Anton Roman (nu da gres niciodata, dar neaparat acrita cu zeama de varza si nu bors). Ne linistim un pic si continuam cu un cus-cus cu miel si stafide de inspiratie marocana. Desert?, mai poti desert dupa cele de mai sus?. Daca da poti încerca un merengata, de ne întoarcem în Piemonte.
Putem continua cu multe variante dar trebuie sa ne protejam un pic stomacul :))).
Pofta buna!