România nemaivăzută. Oltenia uitată.

Locurile mele preferate ar fi clar din Bucovina, Ardeal (Alba – Mediaș – Sibiul rural), Dobrogea sau Banat (Porțile de Fier), cel puțin la prima strigare. În ultimii ani însă, descopăr tot mai multe locuri interesante în sud, locuri cu povești extrem de savuroase. Ce constat însă e că Oltenia a suferit la capitolul conducători loiali zonei, care să o pună în valoare și să îi redea strălucirea. Vizitând din nou culele de la Măldărești (unde există și o expoziție cu toate culele din Oltenia și stadiul în care se află), am constatat încă o dată valoarea lor arhitecturală, dar și nepăsarea autorităților.

Și nu sunt puține astfel de locuri. Vineri dimineața am participat la evenimentul de lansare a DVD-ului România nevăzută, la invitația Institutului Cultural Român. Un documentar menit să popularizeze satul românesc neafectat de modernism, o comoară aproape unică în Europa. Evenimentul a avut loc în mijlocul pustiului, la Schitul 44 de izvoare de lângă Bărbătești, o bisericuță veche de mai bine de 300 de ani (ctitorită în 1701 – foto stânga), serios afectată de-a lungul timpului de exploziile din cariera din vecinătate. Nu e singurul astfel de loc din Oltenia sau din România, dovadă cele 15 identificate de autorii documentarului. Dacă vă pasionează, vă recomand să urmăriți MonumenteOltenia, e unul din site-urile care spun poveștile unor astfel de locuri.

România nemaivăzută identifică și prezintă 15 localități rurale din România, care se diferențiază, nu neaparat prin pitorescul peisajului în care sunt amplasate sau prin brandul lor turistic deja consacrat, ci printr-o trăsătura unicat. De pildă, unul este satul labirint, altul este satul perfect rotund. Unul este construit în întregime din marmură, altul este singurul loc din Europa de Sud-Est unde au fost conservate cele mai multe mori de apa funcționale. Unul păstrează tradiții folclorice străvechi, altul a transformat una dintre cele mai vechi îndeletiniciri de pe aceste meleaguri – păstoritul – în rafinament gastronomic.

Mi-au plăcut la nebunie costumele doamnelor și domnișoarelor din ansamblul Domnițele, ei au fost responsabili pentru momentul artistic al zilei, Cel mai popular personaj al evenimentului nu a fost nici vreun reprezentant media sau vreo autoritate locală sau centrală (și au fost multe). A fost un OM care este un simbol pentru România, un ambasador veritabil, care a reprezentat-o cu cinste ca sportiv și care acum încearcă să își pună popularitatea în slujba unor astfel de comunități: Ivan Patzaichin. A făcut poze cu toată lumea, a semnat DVD-uri, dar mai presus de toate a dat o lecție de normalitate, dăruire și eleganță. Ce a avut în plus față de ceilalți? Nu a venit să le spună oamenilor de acolo că zona lor e unică, e valoroasă, nu a venit să le țină discursuri, ci a venit să îi asculte, să le întindă mâna. Oltenia uitată de “cei de sus” e doar o mică parte din România nemaivăzută.