James Brown

Georgia (USA)

Provence

Provence (III)

12/12/2018 Comments (0) Turism

Sevilla – city break de iarnă

Sevilla era demult pe lista mea de locuri de vizitat, auzisem o mulțime de lucruri bune, citisem câte ceva despre, dar nu a apărut niciodată ocazia până acum. După două zile, pot să spun cu mâna pe inimă că este o destinație excelentă fie pentru un city break (de preferat de minim trei zile), fie pentru un tur extins, care să includă și Malaga, Alhambra și Cordoba.

De asemenea, Sevilla cred că poate fi vizitată în orice lună a anului (noi am avut parte la jumătatea lui decembrie de 20 de grade ziua). Influența maură se observă la tot pasul prin oraș, de la elemente arhitectonice până curțile interioare cu vegetație bogată și fântâni. Plăcuțele ceramice viu colorate – azulejos – sunt și ele la loc de cinste, decorând majoritatea clădirilor din oraș, ca mai peste tot în peninsula Iberică.

Prin tot orașul veți vedea portocali încărcați de fructe, dar nu vă bucurați prea devreme și nici nu vă minunați de atâta civilizație. Portocalele celor peste 40.000 de copaci nu sunt comestibile, după spusele ghidului nostru ele pot fi folosite însă la vin de portocale (interesant la gust, undeva la 18-20 grade ca tărie) sau marmeladă. Portocalii au fost aduși din Orientul îndepărtat de mauri pentru că, atunci când au ocupat aceste locuri, li s-a părut că…miroase cam urât. Din câte am înțeles, înfloresc martie – aprilie, perioadă în care orașul este o încântare a simțurilor.

Orașul devine cu adevărat important la începutul secolului XVI, imediat după ce Columb descoperă America. În 1503 se înființează Camera de Comerț, iar Sevilla devine singurul port ce avea dreptul să facă negoț cu Indiile de Vest. Acest monopol asupra comerțului avea să transforme Sevilla în cel mai important port, iar orașul în unul din cele mai importante din lume.

În 1519, din Sevilla pleacă expediția condusă de Fernando Magellan, prima care avea să facă înconjurul lumii. Una singură din cele cinci caravele, cu doar 18 din cei 250 de oameni, avea să se întoarcă în punctul de start doi ani mai târziu.

Ce să nu ratezi în Sevilla

Toți cei cu care am vorbit ne-au recomandat să începem cu Alcazarul și, odată ajunși în interior, am realizat că nu au greșit deloc. Grădinile (13 la număr) par desprinse din acele povești care descriu Raiul. Pentru a nu sta 3 ore la coadă ca noi, este recomandat să vă faceți rezervare online, câștigați timp prețios. Este, alături de catedrală și de arhivele Indiilor, parte din patrimoniul UNESCO și construit în stil Mudejar (stilul arhitectonic specific peninsulei Iberice după eliberarea ei de sub dominația maură, dar puternic influențat de cultura acestora), condimentat cu elemente gotice, renascentiste și manneriste.

Nivelul superior al palatului încă reprezintă reședința familiei regale spaniole atunci când vizitează orașul, așa că sper să nu vă suprapuneți cu ei, pentru că în aceste situații palatul nu poate fi vizitat.  Salonul Ambasadorilor este o operă de artă în sine, începând cu tavanul (o semi-sferă), pereți decorați și cele patru balcoane. Nu vă spun mai multe, mergeți să îl vedeți, o să îmi mulțumiți.

Catedrala din Sevilla (foto dreapta) este construită pe o fostă moschee, iar Giralda, turnul de 104 m, înglobează minaretul edificiului musulman de altă dată. Dar elemente arhitecturale gotice, renascentiste și maure se îmbină surprinzător de armonios. Fosta intrare în moschee este acum ieșirea din catedrala ce este a doua sau a treia din lume ca dimensiuni (pe primul loc este San Pietro din Roma, pentru următoarele locuri se luptă, pe considerente de volum, lungime sau suprafață, cu St. Paul din Londra și Nossa Senhora da Conceição Aparecida din Brazilia). Elemente creștine și musulmane decorează această poartă de acces – statuile sfinților Petru (cu cheia) și Pavel (sper să nu greșesc) sau inscripția în arabă (evident, ceva cu Allah).Pe zidul catedralei sunt inscripționate, cu sânge de taur, numele studenților care își terminau studiile, din spusele ghidului, era o practică frecventă pe zidurile fiecărei catedrale din apropierea centrelor universitare în secolele XIV – XVI.

Conform unor cercetări recente, aici sunt îngropate, se pare, rămășițele pământești ale lui Cristofor Columb (sursa). Atenție, catedrala nu se vizitează duminica decât după ora 14.00, așa că să vă faceți planurile astfel încât să nu rămână catedrala de vizitat duminică dimineață.

O vizită la Sevilla nu poate să nu includă un spectacol de Flamenco. Noi am văzut unul la Musei de Flamenco, ce a durat aproximativ 50 de minute și a costat 25 de euro de persoană. Evident că sunt numeroase teatre și baruri care oferă astfel de spectacole, dar astfel de reprezentații puteți vedea și direct pe stradă. Dacă sunteți pasionați de fotbal, puteți prinde un meci al uneia din cele două echipe locale – Real Betis sau FC Sevilla.

Plaza de Espana a fost construită pentru expoziția mondială ibero-americană din 1929, găzduind mai târziu și expoziția mondială din 1992, actualmente găzduind instituții guvernamentale.

Placată cu ceramică pe fiecare colțițor s-a putut, e situată la marginea Maria Luisa Park (n-am apucat să îl văd, dar înțeleg că e delicios și el), principala zonă verde a orașului (deși mie mi se pare verde toată, dar na!). O groază de simboluri – fiecare provincie spaniolă are o bancă de piatră, fiecare vechi regat un pod etc. Puteți face și o plimbare cu barca aici, pentru frumusețea fotografiilor pentru instagram (exemplu – foto dreapta) vă recomand să mergeți acolo după-amiaza, dar dacă aveți dronă, luați-o și pe ea. La întoarcerea spre centru, treceți pe lângă Universitatea din Sevilla (o frumusețe de clădire, care momentan este în renovare), consulatul portughez și aruncați un ochi pe Hotel Alfonso XIII, o clădire splendidă, fără doar și poate.

Torre del Oro (foto stânga) este construit în perioada 1221 – 1222, la ordinul guvernatorului Abu-I-Ula, pentru a apăra orașul și portul de posibile atacuri ale armatelor creștine venite pe Guadalquivir. Turnul găzduiește acum un mic muzeu al marinei la primul nivel, iar la al doilea nivel aveți o priveliște panoramică a orașului. Intrarea costă 3 euro.

La doi pași de turn este arena de coride, dar pe care nu am apucat să o vedem. E drept că nu am suferit prea tare, eu neînțelegând defel acest “sport”, dar e clar că este un element important al civilizației spaniole. Tururile sunt doar ghidate, durează aproximativ 40 min. și încep la anumite ore, nu neapărat fixe.

Casa de Pilatos am descoperit-o oarecum întâmplător, era foarte aproape de hotelul nostru, nu auzisem vreodată de ea. Este un palat andaluz tipic (amestec de stiluri Mudejar și renascentist) și una din cele mai importante colecții de azulejos din lume. Sunt două palate într-unul singur – cel de la parter, locuința de vară, cel de la etaj, cea de iarnă. Proprietarii, familia Medinacelli, sunt descendenți ai celor care au construit palatul, în sec. XV, la etaj există fotografii ale acestora, dar și o colecție importantă de tablouri (inclusiv un Goya). 

În concluzie – dacă aveți ocazia, nu ratați un weekend prelungit în Andaluzia, mâncarea e bună (sunt specialiști în jamon, am mâncat un t-bone de toată isprava, pește, fructe de mare, plus un desert tradițional de Crăciun cu orez cu lapte, scorțișoară și înghețată), oamenii sunt simpatici și veseli (îi ajută clima, ambientul și nivelul de trai). Și dacă v-am fost util, dați o carafă de sangria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *