Sferturi de finală așteptate

Când am scris articolul despre faza grupelor de la mondialul din Brazilia, am spus că în ceea ce privește meciurile din optimile de finală, merg pe mâna primelor echipe din fiecare meci, adică văd calificate Brazilia, Columbia, Olanda, Franța, Germania, Costa Rica, Argentina și Belgia. Și se pare că…am cam avut dreptate. Optimile au demonstrat, dacă mai era nevoie, că echipele care au trecut la pas de grupe – Germania, Olanda, Columbia sau Belgia – nu sunt atât de în formă, ci mai degrabă au beneficiat de forma mai puțin bună a adversarilor.

Mi se pare nedrept că toată lumea critică Brazilia, că nu e echipa care să câștige mondialul. Nu că n-aș fi de acord cu asta, am spus-o incă de la primul meci: e cea mai urâtă echipă a Braziliei de când mă uit eu la fotbal. De aceea mi se par nedrepte criticile la adresa lui Neymar, care totuși are doar 22 de ani și de la el se așteaptă totul. Mereu, în istorie, nu exista un singur lider în echipă (Pele avea un Jarizinho sau un Garrincha, lângă Romario era Bebeto, iar cel care ținea echipa legată era Dunga, cel mai englez brazilian ever, singurul mijlocaș brazilian care nu știa să dribleze; Ronaldo era dublat de Rivaldo, Ronaldinho avea un Juninho). Al doilea fapt care mă deranjează e că nimeni nu spune că Chile a fost un adversar extrem de bine așezat în teren, omogen, bătăios, chiar dacă nu mai are vedetele de la sfârșitul anilor ’90 (duo-ul Salas – Zamorano). Că Brazilia nu a meritat…în 1986, Brazilia pierdea la lovituri de departajare cotra Franței, deși practicase un fotbal extrem de spectaculos până atunci. Fotbalul rămâne egoist și se punctează mingea trecută de linia porții, nu bara superbă a lui Pinilla din min. 120.

După Columbia – Uruguay și Brazilia Chile, europenii se pot bucura că echipele sud-americane au jucat între ele în optimi, pentru că altfel riscam niște optimi foarte latino, dacă îmi permiteți exprimarea. Columbia are un joc solid, dar plăcut, plimbă frumos mingea, cu jucători care pot face oricând diferența. Canibalismul lui Suarez i-a lăsat pe celești știrbi în ofensivă, Forlan fiind doar un tip cu același nume cu jucătorul exploziv de acum 4 ani, iar Cavani pare să se descurce mai bine alături de Ibrahimovic.

Optimea de finală Costa Rica – Grecia era meciul surprizelor, al echipelor cărora nimeni nu le dădea nici o șansă să treacă de grupe. Meciul a fost o dezamăgire față de jocurile spectaculoase de la acest mondial. Cu un gol cam întâmplător marcat de Ruiz (care mă îndoiesc că a vrut să șteargă mingea așa) și o egalare după încheierea programului pentru greci, care, deși cu un om în plus circa o oră, nu au reușit să valorifice plusul de experiență. Franța și Germania, date ca mari favorite și în mare formă, s-au chinuit din greu cu adversarele africane, Nigeria, respectiv Algeria, nemții având chiar nevoie de prelungiri. Matuidi merita un roșu și vreo 5-6 etape de suspendare după ce l-a trimis în scaunul rulant pe Onazi cu o intrare ce nu avea ce să caute în lumea civilizată.

Dacă respectam principiul lui Flavius Stoican și eliminăm ultimele 5 minute din Olanda – Mexic, băutorii de tequila ar fi fost și ei în sferturi, ba chiar cu șanse la semifinale în fața costaricanilor care și-au depășit demult condiția. Doar că regulile nu s-au schimbat, astfel că cele două goluri marcate de Olanda pe final de meci îi transformă în favoriți pentru o semifinală contra Argentinei, dacă pronosticurile de pe hârtie se adeveresc și favoritele trec mai departe. Van Gaal a îmbinat perfect energia tinerilor cu experiența vârstnicilor și e pe cai mari, dar l-a pierdut pe de Jong la mijloc. Din păcate pentru batavi, peste o lună se mută la Manchester United.

Argentina a trăit și ea periculos în meciul cu Elveția, Shaqiri și compania nefiind cu nimic inferiori, semn că rezultatele excelente de la tineret din urmă cu câțiva ani se văd acum la echipa mare. Am spus-o și pe twitter la meciurile din Champions League, sosirea lui Ancelotti la Real Madrid l-a scos la iveală pe adevăratul di Maria, prea închistat pe vremea lui Mourinho. Iar împotriva Elveției a preluat rolul lui Messi din partida cu Iranul, găsind calea spre plasa adversă. De altfel, în unele din meciurile încheiate la limită, diferența a făcut-o valoarea individuală (Germania, Franța, Olanda, acum Argentina). Dovada valorii individuale și a băncii tehnice s-a văzut în Belgia – SUA. Americanii sunt simpatici ei, conștiincioși, dar calitățile lor principale se cheamă un Klinsmann inspirat și un Tim Howard divin între buturi. Care a scos cam câte baloane apără Bălgrădean în vreo 3 sezoane, dar Belgia a reușit, chiar dacă nu fără emoții, să meargă mai departe.

Conform celor spuse până acum, dacă la pariuri pe echipă calificată am stat perfect, în mod normal trebuia să fiu în topul clasamentului de pronosticuri de pe YEPP.ro. Doar că mondialul ăsta a avut și chichițele lui, iar aici nu am mai fost atât de inspirat. De ce? Păi am pariat că dă gol Ozil în optimi, la fel și di Maria. Și ce, nu au dat? Ba da, dar în prelungiri, că de aici vine frumusețea fotbalului, poți cântări valoarea individuală, de grup, banca tehnică, dar mingea e rotundă, vorba clasicului, și nu intră când vrei tu, ci când vrea ea. Partea bună e că din optimi au apărut pe platformă și pronosticurile speciale (gen cine bate prima lovitură liberă, Messi sau Fellaini, sau dacă în meciul Franța – Germania se vor efectua toate schimbările). Iar dacă ești prieten cu inspirația, poți recupera și diferențe bunicele din clasament. În plus, trag ceva speranțe și de la pronosticurile generale, de la începutul acestui campionat, când am pariat pe van Persie și Benzema pentru golgheterul competiției, plus cel puțin un meci din sferturi ce ajunge în prelungiri (la cum au decurs optimile, ar trebuie să îmi iasă).

Pronosticuri pentru sferturile de finală

Singura favorită clară din sferturile de finală este Olanda, ai cărei jucători, dacă pierd împotriva Costa Ricăi, nu se mai întorc acasă, ci rămân la plantațiile de flori din Surinam. În rest, celelalte trei meciuri se joacă. Brazilia și Argentina au parcă un crampon în plus față de Columbia și, respectiv, Belgia dar e loc de surprize. Columbia a dovedit că știe jocul, iar Jesse James Rodriguez mai are gloanțe în pistol. Cu un alt antrenor, Belgia putea mult mai multe, la ce lot are, dar și Argentina trebuie să joace mai bine decât a făcut-o până acum. Franța – Germania e de totul sau nimic, dar parcă nemții au un ascendent moral. Așadar, din cele 4 meciuri de mai jos, merg pe Brazilia, Germania, Olanda și Argentina.

• Brazilia – Columbia
• Franța – Germania
• Olanda – Costa Rica
• Argentina – Belgia

Credit foto: FIFA World Cup