In scoala generala si liceu am facut franceza (avansat) si engleza (incepator). Practic, datorita activitatii desfasurate (mediul academic este dominat covarsitor de engleza), prima s-a atrofiat serios, in timp ce a doua a devenit o obisnuinta, astfel ca sunt fluent (parerea mea) in conversatii si ma descurc binisor in scris (gramatica e punctul slab, la vocabular stau foarte bine).
Romanii au o vorba: Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti. La aniversarea de 10 ani, au vorbit reprezentanti ai British Council, Cambridge ESOL, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, QUEST Romanian Association for Quality Language Services, BETA – Asociatia Romana a Profesorilor de Engleza. Aceste nume, desi poate nu va sunt cunoscute, sunt garantul ca Shakespeare School isi face treaba. Si poate mai mult decat institutiile o garanteaza numarul mare de elevi pregatiti in cadrul institutiei si procentajele excelente obtinute la examene tip Cambridge, IELTS sau TOEFL.
Mi-a placut insa ceva, dincolo de speechuri oficiale si emotionale. Scoala ofera cursuri si pentru copii de varste fragede, doar ca intr-un alt format. Practic, invata jucandu-se, iar noi am asistat la o astfel de “lectie” in care un grup de 12-15 copii, cu varste intre 7 si 10 ani probabil (scoala are elevi intre 4 si 25 de ani), isi exersau abilitatile de comunicare, dar si vocabularul intr-un joc despre animale. Si mi-am amintit ca engleza mea nu se datoreaza sistemului educational (in liceu aveam o ora pe saptamana deci…), ci pur si simplu Internetului, muzicii si practicarii ei intensive in proiecte si la conferinte. Pentru ca daca “it’s a must”, reactia copiilor s-ar putea sa fie de respingere, dar daca vine natural, asimilarea ei se va face foarte foarte usor.
Si pentru ca ma aflu la o conferinta stiintifica, unde engleza este limba dominanta (engleza este nu doar limba muzicii si filmului, ci si a stiintei), realizez ca o lume fara engleza ar fi greu de conceput.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
