Nu va mai povestesc despre pasiunea mea pentru sport. V-ati convins deja, cred, datorita numeroaselor articole pe aceasta tema, ce are categorie separata pe acest blog. Am incercat sa promovez sportul in general, dar mai ales sporturi care, cred eu, ca merita mai multa expunere decat cea pe care le-o ofera presa din Romania, mult prea acaparata de fotbal si ce masina si-a mai cumparat cine stie ce fotbalist. Pentru ca sportul inseamna, in mod evident, mai mult decat fotbal, iar a fi sportiv nu se refera la viteza cu care te dai cu gel.
Dar si aici puteti considera ca e un dar mare cat toate zilele. Vesnica explicatie a federatiilor sportive este “presa nu e interesata decat de fotbal”. Presa are nevoie de subiecte in fiecare zi, pentru ca oamenii au emisiune sau un ziar de scris in fiecare zi. Iar pentru aceasta e necesar ca fiecare federatie sa aiba o persoana care sa se ocupe de partea de comunicare. Repet: comunicare. Si asta nu doar la competitiile importante care, in cel mai fericit caz, au loc o data pe an.
Presa vorbeste despre rezultate, fie ele sportive sau nu. Cand ele lipsesc, atentia se muta spre mondenitati. Care sa nu va imaginati ca sunt prezente doar la noi sau ca presa din Romania le-a inventat. Important este ca mondenitatile sa nu ocupe 90% din timpul de emisie sau spatiul din ziar. Va spun sincer ca anul acesta, fata de multi ani, presa chiar a vorbit despre sportivii participanti la Jocurile Olimpice sau Jocurile Paralimpice. Numai ca, de multe ori, de cele mai multe ori, a fost vorba de evenimente desfasurate de sponsori, nu de federatii. Si asta pentru ca sponsorii vor expunere si e normal sa o primeasca pentru investitiile facute. Iar daca federatia nu ii ofera aceasta expunere, sponsorii nu vin.
Si uite asa, avem un cerc vicios, ne plangem ca nu avem performante pentru ca sportul nostru e sarac; avem un sport sarac, pentru ca sponsorii nu se inghesuie sa dea bani, statul n-are de unde; sponsorii nu vin pentru ca nu primesc macar expunere (daca mari avantaje financiare din partea statului oricum nu primesc); expunerea nu se obtine decat avand oameni specializati in cadrul federatiilor care sa se ocupe de asta.
Si nu e suficient ca federatiile sa se ocupe de promovare a sporturilor de care sunt responsabile. Fiecare club trebuie sa incerce sa faca acest lucru. Vorbeam cu Lucian Lorin, directorul de comunicare al FR Rugby, care imi spunea ca nu mai are nici un petec de spatiu gol pe terenul I de la Arcul de Triumf. In acelasi timp, am fost la un meci la Farul Constanta, un centru cu traditie al rugbyului romanesc, unde abia daca zareai 3-4 bannere. Dar de ce ma mir, stadionul sta sa cada, o tribuna fiind inchisa datorita riscului de a se prabusi. Iar noi vorbim de performante.
Sponsorii vor transparenta. Sponsorii nu vor da bani unei federatii in care selectia se face dupa interese oculte, unde banii nu sunt cheltuiti la vedere sau merg pe investitii total inutile pentru sport, dar utile unor persoane din cadrul sau din anturajul federatiei. Abordarea „sa ne faca statul” nu mai e de actualitate, nu daca vrei sa supravietuiesti. Statul are alte prioritati si urgente. Arenele de fotbal din Germania, construite pentru campionatul mondial de fotbal din 2006 au fost realizate cu ajutorul unor firme puternice, care au dorit sa isi lege numele de acele stadioane. Ce reclama mai buna credeti ca poate primi Allianz decat 80.000 de spectatori care saptamanal isi anunta prietenii pe facebook sau dau check-in pe 4sq „sunt pe Allianz Arena (foto stanga)”.
Oamenii te ajuta, de multe ori benevol, dar nu o vor face la nesfarsit daca nu se simt inclusi intr-o echipa informala asociata sportului. Orice brand are nevoie de o comunitate in jurul sau, care, la o adica, sa reactioneze atunci cand apare o problema. Dar comunitatea nu se cladeste daca ii cauti pe oameni doar cand ai nevoie. Cheama-i la federatie sa vada o finala memorabila, sa stea de vorba cu jucatori de nationala, ia-i intr-o deplasare cu echipa nationala sau cu o echipa de club, fa-le cadou de Craciun un tricou. Lucruri mici, dar care produc efecte mari.
Spectatorii sunt foarte importanti, pana la urma sportul e pentru ei. Sa organizezi un eveniment gen Cupa Romaniei intr-o sala in care abia incap jucatorii si oficialii echipelor implicate mi se pare ca din start ii excluzi tocmai pe cei pentru care se presupune ca joci. In plus, si jucatorii vor avea alt tonus jucand cu tribunele pline. Lumea e satula de grosolania de pe stadioanele de fotbal si ar veni si la alte sporturi. Dar oamenii au devenit selectivi, au nevoie de niste conditii minime si, cel mai important, au nevoie sa afle de evenimentul tau. Si tot spectatorii vor cheltui bani pe stadion, daca le dai ocazia. Am fost profund impresionat atat de merchandisingul celor de la UEFA la finala Europa League, cat si de numarul celor care isi cumparau materiale promotionale. Pentru ca, peste ani, ne dorim sa pastram o amintire de la un astfel de eveniment, fie ca vorbim de un fular, un tricou, o minge sau un afis cu idolul nostru.
Prezenta in online nu mai e o chestie de bifat, ci un aspect obligatoriu. Si nu ma refer aici la un site static, care sa contina organigrama federatiei, regulamentul sportului respectiv, un calendar general pe anul in curs si cam atat. E timpul site-urilor dinamice, la care oamenii se aboneaza pentru a primi zilnic noutati, e timpul prezentei in social media (macar pe facebook si pe youtube), e timpul versiunilor de mobil sau chiar a aplicatiilor pentru smartphone si tableta. A trecut epoca afiselor prin care chemai oamenii la meci, fa eveniment pe facebook, vinde bilete pe site-uri de reduceri, ofera pachete promotionale (la 2 bilete cumparate online, spectatorul primeste un tricou).
Optiuni sunt nenumarate. Important este ca cei care isi asuma conducerea unei federatii sa aiba deschiderea sa accepte inovatia. Vremurile se schimba, suntem permanent un pas in urma celei mai performante solutii tehnice.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
