
In primul rand, vreau sa merg la concertul frumuseilor de la Blue pentru ca ador melodiile lor si nu as vrea sa ratez sansa de a asculta live “Sorry seems to be the hardest word”! In al doilea rand, pentru ca am fost indragostita in adolescenta de baietii astia (oh, wait….cred ca asta era de fapt primul motiv!) si in cel de-al treilea, vreau neaparat sa ii ascult live si pe ceilalti frumsei ce canta in deschidere: Brio Sonnnnooooreeessss! 😀
Blue …
Zilele acestea, m-am intalnit cu prietena mea din liceu, cea cu care am trecut prin nenumarate faze si etape (ca-n adolescenta). Multe lucruri ne uneau. Printre acestea, erau si unele de natura muzicala. Adolescenind (exista macar acest cuvant?!) in mijlocul epocii boy band-urilor, nu pot sa-mi ascund acum pasiunea pentru Backstreet Boys, tradata ulterior cu cea pentru Blue. Alaturi de prietena mea, pandeam fiecare revista de specialitate (Popcorn, Bravo – reviste serioase) si nu pierdeam niciun articol/poster cu simpaticii britanici. E drept, fiind o echipa, ne-am impartit si preferatii, astfel incat sa nu care cumva sa intervina certuri pe motiv de diverse gelozii.So, Duncan is mine, Lee Ryan is hers.
Acum, totul mi se pare foarte departe. La fel si muzica lor, insa cred ca nimic nu ar face adolescenta din mine sa se simta mai bine, decat un concert cu o trupa pe care o adoram (pentru muzica, pentru componenta) in acea perioada.
Daca i-am facut o placere “maturei” din mine cu un concert Roger Waters, inseamna ca si cea mica merita o sansa, nu? Si, bineinteles, cum ar fi mai frumos de vazut acest concert, daca nu alaturi de prietena mea? 😀
Wow, ce mai fan, nici nu mai știam ca mai au concerte :)). Anyway, impactul vizual fu primul, apoi muzica, ca sa fim cinstiți pana la capăt… În câțiva ani voi spune ca am crescut cu muzica lor :)) Da, deci pt ca bărbați și pentru ca muzica :p
In completara comentariului anterior, trebuie sa mentionez si faptul ca pasiunea pentru Blue ne-a purtat in cele mai ciudate locuri. Poate cel mai ciudat a fost la spital, la urgente, aproape de miezul noptii. Stateam amandoua intr-un internat, imparteam un televizor cu 100 – 150 persoane, nu existau “smartphoane”, iar orice ocazie de a ne vedea preferatii,era vitala! :)) Astfel, auzindu-i la televizor, s-a grabit sa ma anunte, pentru a ne bucura impreuna de moment. Intr-un final, momentul s-a incheiat la Spitalul de Urgenta, cu mine intr-un scaun cu rotile si cu ea impingandu-ma catre camera de garda. M-am ales cu o entorsa frumoasa si cateva zile bune de scutire medicala, dar a meritat, ziceam eu atunci! ;))
Patania asta mi-a fost readusa la cunostinta de ea. Eu aproape uitasem cat de “mamaliga” am fost! 😀
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
7 Comments
Pentru ca sunt formatia cu care am crescut si pentru care am distrus nenumarate reviste decupandu-le articolele despre ei, si pentru ca nu am crezut ca i-as putea vedea live si mi-ar placea foarte mult asta.
Prima oara cand au venit Blue in Romania a fost in anul 2004. Eu aveam 8 ani si imi doream tare mult sa ajung sa-i ascult in concert deoarece erau trupa mea favorita, m-am chinuit sa-l conving pe tatal meu sa mergem si intr-un final cand am reusit, am ajuns in Piata Constitutiei, dar concertul se terminase. De atunci mi-am propus ca o sa fac orice pentru a ajunge la fiecare concert de-al lor din Romania.
Cu fiecare piesa de a lor ei reusesc sa-mi trezeasca amintiri si momente frumoase din viata mea de pana acum si totodata fiecare piesa reuseste sa-mi induca o “alfel” de stare.