Am început periplul anual prin școli și licee din Sectorul 3 al Bucureștiului, primele vizite purtând numele generic de Dirigenție pe note. Sau, așa cum spuneam în comunicatul de presă, punem elevii să dea teza la muzică folk. Precizez că e o metaforă, să nu vină vreun scrufulos al regulamentelor să îmi spună că cine știe ce ilegalitate comitem.
La primele trei școli a fost greu – nu ce facem noi e problema, aș putea să trec foarte ușor peste faptul că sunt puțini cei pasionați de ce facem noi. Mă îngrijorează lipsa de concentrare a copiilor pe un dialog, nu exagerez când spun că au un attention span ce tinde spre zero. Am ajuns la nivelul la care nu mă deranjează foarte tare miștocarii, “golanii”, pot să supraviețuiesc cu ei, chiar dacă îi văd complet goi de conținut. Mă sperie mai tare cei inerți, care nu au nici măcar o reacție negativă la ce facem noi. Și pentru noi e grea teza, recunosc…
Mă bucură în schimb puștiul plinuț (mă vedeam pe mine) de la 95 care a dialogat cu noi cu o sclipire în ochi, bucuros că cineva îi cere și ascultă părerea. Mă bucură zâmbetul puștoaicei care acasă ascultă manele (pentru că toți din familia ei sunt lăutari), dar a zâmbit cu gura până la urechi când am cântat Zmeul. Mă bucură schimbarea de la aproape dispreț la uimire când mă auzeam fredonând, acompaniat de chitară, We found love de la Rihanna.
Mă bucură puștiul care a spus doar de manele în primele 20 de minute s-a dovedit că știe Râpa, că stă cu părinții la foc de tabără după concursuri de cros, maratoane montane și tot așa. Și l-am convins să cânte cu mine, da? Mai cu mâna la gură, mai cu jumătate de gură, dar am cântat amândoi. Asta și apropo de presiunea grupului asupra individului, de dorința de integrare și tot așa, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Kretzulescu a fost din nou o încântare pentru suflet, e ceva în școala aceea și senzația mea e că pleacă de sus. Că doamna director e om de acțiune știm din 2017, de când am trecut pragul Școlii Superioare Comerciale pentru prima dată, dar toți oamenii cu care am colaborat acolo sunt la fel, iar asta se vede și în comportamentul copiilor. E al naibii de bine să mergi prin liceu și să îi vezi pe copiii din anii trecuți zâmbind cu gura până la urechi când te văd. Sau să vezi cum unul din artiștii de anul trecut fuge 20 min. de la o altă acțiune în care era implicat pentru a ne saluta și a cânta o piesă cu noi, te simți ca în familie printre ei.
Programul următoarelor evenimente
Dacă sunteți jurnaliști, bloggeri sau doar vreți să veniți să vedeți că muncim pe bune, nu cheltuim banii Sectorului 3 degeaba, iată lista evenimentelor din seria Dirigenție pe note rămase:
- Școala Gimnazială nr. 149: 14 octombrie;
- Liceul Teoretic Benjamin Franklin: 15 octombrie;
- Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza: 16 octombrie;
- Școala Gimnazială nr. 81: 17 octombrie;
- Școala Gimnazială nr. 84: 23 octombrie;
- Școala Gimnazială Nicolae Labiș: 6 noiembrie.
Vor urma în luna noiembrie și o serie de spectacole de seară găzduite tot de săli de spectacole ale școlilor, pentru că vrem să fim aproape de comunitate. Așa că stați pe-aproape, veți fi invitați cu toții.
Proiectul FolkN3T – educație informală și mentorat cultural pentru tinerii sectorului 3 este finanțat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 3, Contract de finantare nr. 614715 din 03 septembrie 2019.
Parteneri proiectului FolkN3T sunt Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Radio Seven și ForeverFolk
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
