Un meci de polo pentru istoria sportului

Istoria are uneori un macabru simt al umorului, sau, daca termenul va deranjeaza, al compensatiei. Jocurile Olimpice din 1956 s-au desfasurat in Australia, la Melbourne, in perioada 22 noiembrie – 8 decembrie [1]. Cu doar doua saptamani inainte, pe 4 noiembrie, Budapesta fusese ocupata de armatele sovietice, venite sa reprime Revolutia Ungara [2].

In competitia de polo, Ungaria era campioana olimpica en-titre, titlu castigat in 1952 la Helsinki. De altfel, nationala maghiara domina acest sport in aceea perioada, castigand 3 din ultimele 4 medalii olimpice de aur, plus una de argint la Jocurile Olimpice de la Londra din 1948. De cealalta parte, nationala URSS-ului ocupase doar locul 7, ceva de neconceput in contextul ambitiilor de suprematie pe toate planurile ale conducatorilor sovietici. Astfel ca, bazandu-se pe dominatia asupra Ungariei, Uniunea Sovietica si-a trimis jucatorii in cantonament in Ungaria, pentru a beneficia de stiinta jocului la scoala multiplei campioane olimpice. Jucatorul Istvan Hevesi mentiona ca “Si-au notat tot ce am facut noi. A doua zi au facut si ei la fel. Practic, ne-au copiat.” [3]

Jucatorii maghiari nu au cunoscut amploarea conflictului din tara lor pana la sosirea in Australia, inainte de competitie efectuand un stagiu in fosta Cehoslovacie si fiind tinuti “departe” de sursele de informatii. La sosirea pe aeroportul din Melbourne, sportivii maghiari au fost intampinati de o multime de australieni originari din Ungaria care i-au sfatuit sa ceara azil [4]. Ervin Zador, unul din cei mai importanti jucatori maghiari de polo, isi aminteste ca singurul vorbitor de limba engleza din echipa a cumparat un ziar australian si le-a citit noutatile despre revolutia pornita in tara si reprimata de tancurile sovietice [5]. In ziua ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, la Budapesta, Imre Nagy, liderul Revolutiei Maghiare, era capturat la Budapesta [3].

Competitia de polo de la acea editie a Jocurilor Olimpice a fost una destul de ciudata ca format, incluzand 3 grupe, din care una de 4 echipe si doua de 3 echipe. Din prima grupa s-au calificat in faza finala Yugoslavia si URSS (din grupa a facut parte si nationala Romaniei, clasata pe locul 3, cu o singura victorie, in fata Australiei). Din grupele 2 au mers mai departe Ungaria si SUA, respectiv Italia si Germania. In faza finala, fiecare echipa a jucat 4 meciuri, cu echipele cu care nu jucase deja. Dupa primele 2 meciuri, primul loc al clasamentului era ocupat de Ungaria, cu un avans de 1 punct fata de Yugoslavia si 2 puncte fata de URSS. [6]

Doar ca meciul dintre nationala maghiara si cea sovietica avea o miza mult mai mare decat medalia olimpica la polo. Pe 6 decembrie 1956, Melbourne Sports and Entertainment Centre era intesat de australieni de origine maghiara, americani (traditionalii rivali in Razboiul Rece), care parca asteptau un semn sa intre in bazin [7]. Planul echipei maghiare a fost sa ii enerveze cat mai mult pe adversari, pentru a-i face sa isi piarda cumpatul: “Ne-am gandit ca daca ii enervam, vor intra in clinciuri si astfel vor juca prost, iar daca joaca prost ii vom invinge si in acest fel vom castiga astfel medaliile olimpice”, declara Zador [3]. Nu mai putin de 5 jucatori au fost eliminati in primele minute ale meciului, tensiunea din bazin isi spunea cuvantul, dar tactica functiona: Ungaria conducea in sfertul al 4-lea cu 4-0, iar furia rusilor crestea exponential. Cu 2 minute inainte de final, nervii au cedat, iar Prokopov, una din vedetele echipei de polo a URSS, ii aplica lui Ervin Zandor un pumn care ii sparge arcada (foto dreapta – sursa – autori: Bettmann/Corbis), iar sangele acestuia coloreaza apa bazinului de la Melbourne Centre. A fost momentul in care s-a declansat scandalul. Spectatorii aflati in apropierea bazinului au sarit peste barele de protectie cu intentia sa isi faca singuri dreptate. A fost nevoie de interventia politiei pentru a preveni incidente mult mai grave, dar arbitrul suedez avea sa fluiere finalul meciului cu 1 minut inainte de timpul regulamentar. Echipa sovietica a parasit arena sub escorta.

Ervin Zador a emigrat in SUA dupa olimpiada, unde a devenit antrenor de inot. Nu a fost insa ultima sa performanta. In anii ’60 descopera si antreneaza un pusti talentat ce avea sa devina, la randul sau, campion olimpic: Mark Spitz.Ungaria a castigat atat meciul cu Uniunea Sovietica, dar si urmatorul meci cu Yugoslavia si implicit medaliile de aur, ultima din cele 9 medalii de aur ale micutei delegatii maghiare. Povestea de fata insa nu a avut un happy-end pentru componentii acelei echipe. Revolutia maghiara fusese infranta, mii de oameni ucisi, sute de mii au ales calea exilului spre vest. Majoritatea poloistilor, ca de altfel multi alti sportivi maghiari, au decis sa nu se mai intoarca in tara, emigrand in Australia sau SUA. Gestul lor de fronda nu putea fi trecut cu vederea in tara.