Weekend magic

M-am tot gândit în ce categorie să înscriu acest articol – e cu muzică (pentru că am cântat), e cu călătorii (am făcut peste 1000 de km), e cu povești. De fapt, nici nu contează. Pentru că bucuria nu are nevoie de categorii, iar aceasta e principala caracteristică a acestui weekend: bucurie pură.

Plecat-am 12 din București, plus 2 din Onești, plus 2 din Bistrița pentru a ne întâlni la Gura Humorului cu mulți alți prieteni și pentru a înfrăți două entități: Cooperativa de pizza La Bomba și Kooperativa 2.0. Peste ani, istoria va consemna evenimentul ca Pacea de la Humor, deși zău că nu eram certați nici înainte de ea. Udată cu tot felul de animale moarte puse pe grătar, sfințită cu beri și afinată și consfințită de un concert ce nu se mai întâmplase la Humor de trei decenii: Nicu Alifantis, condimentat la rându-i de un scurt recital al meu în deschidere.

Mi-am dorit mult să cânt alături de Nicu Alifantis și am reușit să o fac de două ori în două săptămâni. Prima oară într-un episod special de Canapeaua Artiștilor la Kooperativa, a doua oară la Humor. Acest domn mă inspiră profund și mă uimește cu energia sa, iar modul prin care potențează poezia prin muzica sa este de asemenea remarcabil. S-a jucat cu sala, iar sălii i-a plăcut, îi auzeam din culise cum cântă alături de el, l-au păstrat, evident, la bis, i-a încântat cu muzica sa. Apoi a fost cel mai cuminte și mai disciplinat artist, a semnat autografe, a făcut poze, ce mai, a fost încântător. Și mă bucur tare mult că a acceptat să vină la Humor (încă o dovadă că nr. 13  mie îmi poartă noroc), sper că s-a simțit bine și că se va întoarce cândva la Humor, care pot spune fără emoție că are deja un public educat, cunoscător de folk.

Sâmbătă ne-am împrăștiat care încotro – unii la Muzeul Ciprian Porumbescu, alții la Ciocănești, unii am ales traseul Moldovița – Sucevița (foto dreapta) – Arbore (foto sus) – Cacica. Și sper că fiecare din prietenii pe care i-am îndrumat pe aceste trasee să fi fost mulțumit de alegere și să fi descoperit locuri și lucruri noi. Oricum, cât de repede reușesc, promit să scriu un articol cu toate cele din Bucovina de văzut, că sunt multe și îmi doresc ca tot mai mulți oameni să vină aici și să le descopere. Am ajuns după mulți ani la Arbore, dar am fost dezamăgit de ignoranța care domnește acolo. La următoarea vizită vreau să merg la casa memorială Nicolae Labiș de la Mălini și zice Sorin că și mănăstirea Slatina ar fi un loc interesant. După 7 ani, încă mai am locuri de văzut prin aceste locuri! Asta înseamnă, dragă Sorin, că trebuie să vin iar la Humor…îmi pare rău pentru tine!

Ar fi multe de spus despre zilele de la Humor, despre prietenii (re)întâlniți sau descoperiți, despre poveștile depănate, dar ele au valoare mult mai mare când rămân nespuse, în sufletele noastre. Rețeta pentru un weekend magic este însă foarte simplă: mulți prieteni, oameni speciali, un loc de vis și muzică bună. Dinu are dreptate, n-ai nevoie de foarte multe…

P.S. Am fost așa emoționat la Gura Humorului încât am uitat să spun publicului despre campania de crowdfunding. Ce vreți, era prea frumos acolo, m-am luat cu joaca, publicul era lângă mine…