Zile lusitane

Sunt pentru prima oară în Lisabona și mă bucur din plin de aceste câteva zile lusitane, așa cum spune și titlul articolului. Nu o să vă iau cu lecții de istorie sau geografie prea multe, găsiți destule informații mult mai exacte pe net. Dar vreau să vă spun cam ce mi-a trecut mie prin minte și suflet hoinărind două zile prin capitala Portugaliei.

În primul rând, Lisabona e un oraș verde, plin de palmieri, cu multe bulevarde largi, astfel că e o plăcere să hoinărești prin el. E drept, găsești și opusul lor, sunt străduțe pe care abia încape o mașină sau simpaticul tramvai 28 ce urcă spre Castelul Sao Jorge. Profitați de numeroasele puncte de belvedere – miradouro in portugheză – Santa Luzia (pe drumul spre castel – foto stânga) și Sao Pedro de Alcantara sunt doar două exemple. Dacă am vorbit de tramvai, transportul public este foarte bune pus la punct. De la aeroport spre centru puteți lua fie AeroBus-ul (3,5 euro), fie metroul. Dacă plănuiți o cură de muzee, LisboaCard pe 3 zile costă 39 de euro și include atât transport gratuit pe toate mijloacele de transport urban, dar și pe liniile speciale spre Sintra și Cascais), dar și gratuități sau reduceri la numeroase obiective turistice. Una din specialitățile lusitane pe care nu trebuie să le ratați sunt celebrele pasteis de neve, chestie din care aș putea mânca liniștit vreo 8-9 bucăți fără să respir. Evident, fiind țară cu ieșire la ocean, se mănâncă mult pește și multe fructe de mare (cine poate). Am mâncat un pește foarte bun la un restaurant din apropiere de Baixa-Chiado, cu pesto și alte mirodenii. Sunt foarte mulți cântăreți ambulanți, îi veți întâlni pe străzi, în punctele de Belvedere, lângă terasele de pe Rua Augusta, unii din ei foarte buni.

Sunt destule asemănări cu România. În prima zi, mergând pe Av. de Liberdade, am constatat că și pe la ei a lipsit disciplina arhitecturală, remarcând atât clădiri superbe, dar neîngrijite sau clădiri moderne răsărite între clădiri de sec. 19. De asemenea, am văzut și blocuri ce arătau ca niște ghetouri. Ca să vă simțiți ca la București, și aici găsim faimoșii parcangii, evident, ilegali, ce te așteaptă cu un loc de parcare special pentru tine. Multe din taxiuri sunt Dacia Logan (MCV sau Dokker). Nici portughezii nu sunt cei mai disciplinați șoferi, iar șoferița de pe AeroBus-ul ce m-a adus de la aeroport la hotel a fost de-a dreptul războinică la volan. Vineri seara, metroul era plin de puștani gălăgioși, care nu se sfiau să bea alcool in pulblic, iar în zona Rossio – Praca do Commercio mi s-au oferit de 7-8 ori marijuna, hașiș, cocaine.

Cură de muzee lusitane la Belem

La Belem ajungeți rapid cu tramvaiul 15E sau autobuzul 728, pe care le puteți lua din Praça do Comércio, faceți cam 25-30 de minute. Mosteiro dos Jerónimos sau Mosteiro de Santa Maria de Belém mi-a adus aminte, ca arhitectură, liniște, curte interioară, decorațiuni de Pedralbes din Barcelona. Nu trebuie să fiți religioși pentru a vă bucura de ce există aici, poate fi o lecție de istorie a Portugaliei foarte comprehensivă (un grup de jurnaliști a realizat o “diagramă triplă” – istoria locului, a Portugaliei și a lumii). La Belem sunt depuși pentru liniștea eternității (că nu sunt îngropați, ci sunt “la suprafață”) mai multe personalități și fețe regești, precum exploratorul Vasco da Gama, poetul Luis de Camoes sau Alexandre Herculano.

Mănăstirea Belem văzută din Monumentul Navigatorilor

În același complex veți găsi Museo National de Arqueologia, dar mai ales (e o recomandare personală), Museu de Marinha. Dacă sunteți pasionați de navomodele, de machete, de chestii militare, aici veți petrece câteva ore bune. Să nu uităm că vorbim de o țară cu o tradiție marinărească de sute de ani, ce a dat lumii numeroși exploratori – Vasco da Gama, Bartolomeo Diaz, Fernando Magellan (chiar dacă sub pavilion spaniol). Machete ale faimoaselor caravele ce au străbătut Atlanticul în căutarea drumului spre Indii, dar și care au înconjurat Africa (țări precum Guineea-Bissau, Mozambic sau Angola sunt foste colonii portugheze), colonizând părți din ea; de asemenea, costume, arme sau ustensile marinărești din diverse epoci. Tot la Belem găsiți Muzeul Trăsurilor, Muzeul de Etnologie, Centrul Cultural Belem, Muzeul Colecțiilor Berardo.

Aveți două puncte de Belvedere importante: Turnul din Belem și Monumentul Navigatorilor. Dacă sunteți fotograf pasionat, aveți ocazia să faceți niște poze superbe de acolo.

Ce am mai vizitat (toate trei obiectivele sunt situate pe linia de metrou Azul):

• Muzeul Muzicii (situat chiar în stația de metrou Alto dos Moinhos) – o colecție interesantă de instrumente (poate nu la fel de bogată ca cea de la Bruxelles), în special instrumente cu corzi (n.a. dl. Nicu Alifantis ar fi foarte fericit acolo);
• Estadio da Luz (stadionul pe care joacă Benfica), la doi pași de aceeași stație de metrou; costă 15 euro vizita combinată a muzeului și a staadionului (sau câte 10 euro luate separat);
• Grădina Zoologică (stația de metrou Jardin Zoologico).

Nu am ajuns la Sintra și la Cascais, nu am trecut pe podul Vasco da Gama, dar acestea sunt motive să mă întorc acolo, de preferat însoțit, pentru că vinul de Porto și muzica fado nu prea intră de unul singur.