Oravița, mai exact Teatrul Vechi Mihai Eminescu, e un loc în care mi-am dorit tare mult să ajung să cânt. Ceva mă chema aici, în cel mai vechi teatru din România, o replică a faimosului Burgtheater din Viena. Ca o ironie a sorții, originalul nu mai există, el trăiește prin copiii săi din Oravița și Sopron (Ungaria) și câteva picturi ale vremurilor sale.
M-am bucurat ca un copil să fiu cel care trage cortina de catifea vișinie (dacă nu e catifea, doamnelor, vă rog să iertați neștiința textilă a unui bărbat). Am privit zâmbind locul sufleorului, ocupat, cândva, de Mihai Eminescu. Am admirat cu respect caldarinele de la 1862 ce odată asigurau încălzirea scenei. Am mângâiat cu grijă clapele albe și negre ale pianului Petroff de pe scenă, gândindu-mă ce sunete vrăjite ar produce în grija lui Teo Milea.
În timp ce prietenul meu Vasile Gondoci de la Lugoj cânta, am urcat la fiecare nivel al teatrului să văd cum se aude, să simt istoria în fiecare scaun de lojă, în fiecare grindă făcută din lemnul Banatului montan (o parte din grinzile ce susțin acoperișul teatrului sunt chiar de la construcția acestuia, în 1817).
Când mi-a venit rândul să cânt, aveam un zâmbet întipărit pe față ca al unui copil în magazinul de jucării. Și pentru că jocul este apanajul copiilor, m-am jucat, ca un copil mare, pe scena Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița, cântând orice mi-a trecut prin cap. M-am bucurat de fiecare notă, de fiecare vers, de fiecare cântec lăsat în grija scaunelor ce au văzut sute de muzicieni de succes, ale cortinei ce a protejat mii de actori, ale lojelor din care odinioara priveau spectacolul scenei și al lumii nobilii cu sânge albastru de la curțile Europei.
Am încheiat alături de Vasile cu Sfârșitul nu-i aici!, pentru că poveștile nu se termină niciodată. Recunosc, m-am autoinvitat la bicentenarul teatrului, în 2017. Întâlnirile cu istoria nu trebuiesc ratate.
[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
[…] că miercuri și joi am cântat la Oravița (un articol separat despre acest spectacol îl găsiți aici) și Reșița. Și când credeam că vineri dimineața apuc să vă spun câteva din poveștile de […]

Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
3 Comments
Caracter deosebit, suflet mare, talent cu carul, melodicitate incantatoare, superlative adunate in inima ta, Marius!
@Cristian Multumesc mult, Cristi 🙂