Am vazut aseara marele meci Otelul – Steaua si singurele lucruri simpatice erau bannerele cu Bere Timisoreana (da, mi-am luat 1000 de euro pentru fraza asta!) care mi-au amintit de parolele schimbate cu Belo si Cami. Restul e tacere, ca tare praf suntem la fotbal.
Cu toate acestea, dimineata m-am trezit sa vad meciul de polo, am si scris ce s-a intamplat. Dar altceva e dincolo de rautatile noastre de zi cu zi. Cosmin Radu, capitanul echipei noastre, isi continua jurnalul de campionat mondial. Povesteste cum s-a vazut meciul din bazin si totusi, spre deosebire de noi, “cei din peluza” cum ii place lui Chinezu sa spuna, nu da vina pe arbitrii. Un gest de mare fair-play si realism.
Nu era cel mai convenabil asa? Nu asa procedam cel mai des? Nu ca am fost noi pasta, ne-a furat arbitrul! Nu ca suntem individualisti, n-am avut noroc! Nu ca nu stim sa ne promovam, ne ignora presa! Va obliga cineva sa nu cautati metode alternative si originale de promovare? Rugby-ul a ajuns sa joace meciuri decisive cu casa inchisa. Pentru ca s-a deschis spre oameni, nu spre trusturi de presa. Care trusturi ulterior au trebuit sa vina ei spre rugby si sa transmita meciuri, chiar din campionatul romanesc.
Tot astazi, Mircea Mester ne informeaza ca se implinesc 35 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii castigat de Nadia Comaneci. Tot anul acesta am sarbatorit (in sufletele noastre) 25 de ani de la Cupa Campionilor Castigata de Steaua in 1986, pe 7 mai. Tot mai des, sarbatorim amintiri in loc sa le producem. Si la fel, dam vina pe guverne ca nu finanteaza sportul. In loc sa punem toti umarul sa sprijinim sportul. Cumparandu-ne bilete la competitii, scriind pe blog sau facebook despre sporturi uitate. Ducandu-ne copiii si nepotii la sport, cumparandu-le tricouri, rachete, incaltari.
Haideti sa facem precum Cosmin, sa nu mai dam vina pe altii. Haideti sa facem, nu sa criticam!
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
