Amintiri de neuitat

Nici o documentare din lume nu poate înlocui experiența de a merge și a descoperi locuri, oameni și povești, de a lua pulsul locului, de a vedea cu ochii tăi și a te bucura de tot în jurul tău. Da, asta e cea mai scurtă concluzie dupa clipele petrecute acolo, m-am bucurat de fiecare moment în parte. Citisem despre Ciocănești că e considerat comuna-muzeu, dar asta suna prea formal față de ce e acolo. Așa că vineri, înainte de răsăritul soarelui, m-am urcat în mașină și am plecat spre Țara Dornelor, pentru că nu voiam, sub nici o formă, să ratez tura în Suhard.

Până la stâna de sus din Suhard e ceva de mers (pe jos, e un traseu de 3-4 ore), dar vă asigur că merită. Pentru priveliște, pentru ciobăneștii carpatini (cum e cel din poza alăturată, care la 3 luni avea 12-13 kg), pentru cașul proaspăt, pentru ciorba jinduită de oaie și aerul curat. În momentul de față se lucrează la compactarea drumului forestier, dar cu o mașină de teren se poate ajunge și acum. M-am bucurat să îl revăd pe Sorin Onișor, un fotograf uimitor și un ambasador al României adevărate (căutați-l pe facebook și urmăriți-l, imaginile sale vă vor umple inima de bucurie). Ne amuzam că ne întâlnim prin colțuri de țară (ne-am cunoscut la Orșova, ne revedem în Suhard). Ce să îi faci, călătorului îi șade bine cu drumul…

Poate cel mai interesant personaj cunoscut la Festivalul Național al Păstrăvului este Moș Țugui de la Vorona. Artist polivalent – cântă la cobză, fluier, chitară, confecționează măști și spune povești ca nimeni altul. Are o cobză veche de mai bine de un secol, pe care, ca între muzicieni, am primit voie să o încerc. Pe reportofonul său digital l-am ascultat cântând Miorița (formulă de trio, el la cobză și voce, fluier și acordeon). Are în plan să confecționeze cea mai mare mască, visează să intre cu ea în Guinness Book. Dacă îl întâlniți pe undeva, încercați-i și afinata, că arăta foarte bine la culoare. Măștile cu coarne nu sunt de vânzare (foto jos), dar eu și Sorin am primit voie să ne pozăm cu coiful (foto dreapta).

Nu trebuie să ratați Muzeul Ouălor Încondeiate, situat în Casa de Cultură Florin Gheuca, sunt circa 2000 de ouă în muzeu, adevărate opere de artă. Cel mai simplu model se pictează în 3-4 ore, în timp ce altele, mai complicate, pot dura și 6-7 ore. Evident, asta în mâna oamenilor pricepuți în acest meșteșug, că dacă m-ar lăsa pe mine, ar dura 6-7 zile probabil și ar ieși chestii dubioase tare. Sunt 15 tehnici de încondeiere a ouălor, ceara de albine are un rol important, culorile se adaugă de la cea mai deschisă la cea mai închisă. Ouăle încondeiate, deși apar și în alte zone din țară (Olt, de exemplu), aici sunt o adevărată religie. Apropo de casa de cultură, a fost o surpriză foarte plăcută (renovată recent, din câte am văzut) și mă gândeam la orașele mult mai mari care nu mai au așa ceva (Roșiori de Vede și Orșova, de exemplu).

Majoritatea caselor din Ciocănești sunt decorate pe exterior cu tot felul de modele și simboluri, ceea ce le face foarte vesele, prin culorile aplicate (foto stânga). Se pare că obiceiul a apărut în anii ’50, când Leontina Țăranu i-a cerut meșterului care îi renova casa să o facă cea mai frumoasă din sat. Acesta a venit cu ideea să o decoreze asemeni unui ou încondeiat, iar la ora actuală sunt peste 700 de case în Ciocănești cu astfel de modele. Ba mai mult, prin hotărâre de consiliu local, s-a decis că păstrarea arhitecturii tradiționale și pictarea caselor este obligatorie în localitate (sursa: proiect Culorile României)

Sâmbătă, până să plec, am apucat să surprind pregătirile pentru parada lăzilor de zestre (o mostră în pozele de mai jos). Îmi pare rău că nu am reușit să ajung la mina turistică de la Oița și că nu am încercat și mersul cu pluta, dar acestea sunt motive excelente pentru a reveni în zonă. Mi-am încărcat de trei ori telefonul în acea zi, am făcut zeci de poze, foarte apreciate pe facebook și instagram. Dar pot spune cu mâna pe inimă că m-am ales cu niște amintiri de neuitat.

Cum ajungi la Ciocănești

Ciocăneștiul este situat la circa 25 km de Vatra Dornei și 35 km de Câmpulung Moldovenesc, pe drumul național 18 Iacobeni – Borșa, care leagă Bucovina de Maramureș. Sunt 15 pensiuni omologate în sat și alte 15 în curs de omologare. La o adică, vă puteți caza fără probleme într-una din cele două stațiuni învecinate.

Mască cu coarne, Gheorghe Țugui, Vorona

Vitrină cu ouă încondeiate din muzeul Ciocănești

Ladă de zestre expusă la Festivalul Național al Păstrăvului