Ce vor bloggerii

Mergand saptamana trecuta spre NEXT pentru a onora invitatia la picnic indoor pe #paturaNEXT, ma tot gandeam de ce m-au invitat oamenii aia acolo, la o intalnire in cerc restrans (am fost 3 bloggeri si trei oameni din agentie). In permanenta apar articole despre cum ar trebui sa fie bloggerii, de tipul 10 sfaturi pentru bloggerii tineri, despre cum si-ar dori agentiile/clientii sa fie bloggerii – sa genereze buzz, sa genereze continut original, sa scrie la timp, sa fie creativi, sa se implice, sa nu dea copy-paste, sa isi lase amprenta personala, sa fie punctuali la evenimente, sa respecte confirmarile date, sa anunte cand nu apar si cate si mai cate.  Si cum gandeam eu profund, mi-a venit in minte o intrebare. Una mai grava decat “ce vor femeile?”, pentru simplul fapt ca bloggerii pot fi barbati sau femei. Asadar, ce vor bloggerii de la agentie, de la un organizator, de la client in general?

La un moment dat, Auras a scris un articol care pe unii i-a deranjat, altii i-au dat dreptate public sau in privat. Cu unele chestii sunt de acord ca si principiu, dar nu sunt de acord cu modul in care a pus problema, unul negativ. De ce nu spunem ce ne dorim in loc sa spunem ce nu ne convine? Pana la urma, e dreptul celui care plateste sa aleaga modul in care isi face reclama si dreptul celui care este invitat sa refuze sau sa accepte o invitatie. Tocmai de aceea unii l-au judecat pe Auras. Dar daca eu in cele ce urmeaza spun ce mi-as dori eu de la cei care ma contacteaza pentru colaborari (indiferent de natura ei), oamenii pot sa nu fie de acord, dar cred ca toti putem invata cate ceva din asta. Nu imi propun sa jignesc pe cineva sau sa invat pe cineva sa isi faca meseria, ci doar sa deschid un dialog care sa fie productiv pentru ambele parti.

Asadar, ce vrea bloggerul Marius Matache de la clienti? [ca sa raspund, cer o pauza de gandire – 15 min].

1. In primul rand apreciez respectul reciproc. Si zau daca sesizez o urma de respect cand imi dai un comunicat de presa, direct in corpul e-mail-ului, cu mine in BCC (deci banuiesc ca mai suntem cateva zeci sau poate sute acolo) si fara sa spui macar un “buna ziua” general. Daca tu pretinzi de la mine lista aia lunga de la inceput, da-mi voie sa pretind si eu un pic de respect. Putem face lucruri frumoase impreuna, dar impreuna presupune comuncare.

2. Imi plac petrecerile, nu ma deranjeaza sa ma vad cu oameni care imi sunt simpatici sau chiar dragi, ba chiar sa beau o bere sau un pahar de vin (cine ma cunoaste stie ca asta se intampla foarte foarte rar). Dar la fel de mult imi plac proiectele pe termen lung. Ma atasez mai temeinic de un brand, ii inteleg mai bine filosofia daca intre noi exista o colaborare de lunga durata si nu un one night stand din cand in cand. Si ca exemplu pozitiv va dau colaborarea cu Aliat. Am scris de platforma AlcoHelp (aici), am scris de caravana AlcoHelp (aici), am scris de lansarea centrelor AlcoInfo (aici). La fel colaborarile cu FR Rugby sau cu Berea Ciucas.

3. Exista proiecte frumoase care au fost implementate cu bugete minime. #construim, Acoustic Bloggers sunt proiecte care au beneficiat de vizibilitate si in care bloggerii au venit cu bani de acasa pentru realizarea lor. Credeti ca ar fi vreun blogger deranjat sa se asocieze cu un brand pentru un astfel de proiect? Ma indoiesc. Eu personal sprijin cu toate puterile orice proiect dedicat unei cauze nobile (vezi campania Colgate – Ajutam Romania sa zambeasca) chiar daca el este implementat de un om, un NGO sau o companie.

4. Un pic de discernamant in alegerea bloggerilor. Dau un singur exemplu, dar sunt multe. Au fost campanii in online legate de muzica facute cu oameni a caror legatura era cel mult ipostaza de fani. Tinand cont ca sunt unul din bloggerii care castiga bani din muzica, cred ca sunt o persoana avizata in domeniu. Mai ales ca stiu ce e aceea sectie ritm, stiu ce e un melism si ca Shakespeare nu sunt doar niste surori cu voce. Ca sa nu mai vorbesc de campaniile tangente cu chimia, ca acolo deja mi se pare atentat la bunul simt. Daca muzicieni mai sunt pe aici, chimisti suntem putini de tot. E ca si cum m-as apuca sa il invat eu pe Mircea Mester despre masini sau pe Dragos Asaftei despre fotografie.

5. Nu miza pe sprijinul meu etern si neconditionat si pe principiul “e blogger, e datoria lui sa scrie”. Nu de alta, dar am subiecte de scris si fara evenimente pentru bloggeri. Da, sunt dispus sa dau o mana de ajutor atunci cand e nevoie, si a doua, si a treia. Cand ajutorul este unilateral (adica eu te ajut pe tine), imi pierd orice elan creator si orice dorinta de a te ajuta.

6. Ca si in materie de cantat, nu apreciez politici de genul “cand nu e buget, chemam bloggeri mici gratis. cand e buget, chemam bloggeri mari pe bani”. E normal sa primesti bani dupa performante, doar nu o sa am vreodata pretentia sa iau aceeasi suma ca oamenii care au intr-o zi cat mine in 6 luni. Dar nu e normal sa ma chemi doar ca solutie de avarie.

7. Da-mi ocazia sa fiu creativ. Daca subiectul campaniei imi place, scriu si mai mult decat e prevazut in contract. S-ar putea sa scriu mai bine si cu performante mai bune daca ma distrez in campania ta, daca nici nu simt ca lucrez. Pe de alta parte, nu te astepta sa fac eu ce ar trebui sa faci tu, pentru simplul motiv ca eu nu stiu ce buget ai tu de promovare, nu stiu ce vrei tu sa comunici, nu cunosc strategia globala de promovare si tot asa. Iar daca faci un festival cu 50 de artisti, nu imi spune ca n-ai buget de promovare, ca voi crede altceva despre tine, mai grav.

Gata, sunt suficiente sapte aspecte. Restul le astept din partea voastra, pe baza experientelor voastre.

P.S. Un articol oarecum similar aici