LIKE-uri si LIKE-uri. Tu la ce dai like?

Am primit o diploma de care sunt tare mandru

17/06/2011 Comments (2) Blog

Despre vizita la uzinele Dacia (articol refacut)

Acest post a mai fost scris o data, dar datorita unei schimbari de hosting, el a fost, din pacate pierdut. Imi cer scuze pentru intarzierea cu care incerc sa imi reasez ideile in cap si in articol. Sper sa nu fi uitat ceva fata de versiunea anterioara.

Cand Mircea Mester m-a intrebat daca vreau sa reprezint DreamTeamRO la Dacia TweetMeet, mi-am adus aminte de copilarie cand eram dusi la cate o fabrica sa vedem “clasa muncitoare la treaba”. Oricat de comunist ar suna, prin astfel de vizite intelegeai mult mai bine ce presupune o meserie, astfel ca ani dupa scoala generala, ori de cate ori am avut ocazia, am intrat in diverse uzine, cum ar fi SIDEX-ul in 1995.

Pe de alta parte, cand ma gandeam la Dacia, imi veneau in minte tot felul de prejudecati, gen “lasa, ma, degeaba i-a cumparat Renault, ca tot romanesti sunt”. Si, vesnicul banc cu testul cu pisica. Dar cum pana nu vezi, nu crezi, iata-ne vineri, dis-de-dimineata, la West Gate End facand cunostinta cu echipa Comunicare Dacia si cu cele 5 Duster ce urmau sa ne duca la Mioveni. Am primit cate unul pe semnatura si la drum, caci se anunta o zi plina. Obisnuit cu Scenic-ul, n-a fost nevoie de cine stie ce acomodare, chiar daca motorul de 1.6 benzina nu era la fel de “agitat” ca 2.0 (haha, pana si motoarele sunt 2.0 in ziua de azi – gluma de online :D). Sosire la fata locului, cafea, introducere. Culmea, regulile de circulatie sunt valabile si in incinta uzinei, dar sunt si exceptii – motostivuitoarele (the real ones, nu cele ale lui Borcea) au prioritate.

Desi fata de 1989, fabrica are de 3 ori mai putini angajati, ea produce de 3 ori mai multe autoturisme, ceea ce spune foarte multe despre eficienta muncii. Nu zic nu, si automatizarea isi are rolul ei in aceasta transformare, dar oamenii pe care i-am vazut in fabrica si care muncesc in 3 schimburi nu prea stau. Pentru ca fiecare din ei este o rotita dintr-un angrenaj, iar daca unul din ei nu isi face treaba corespunzator, urmatorul de pe banda de montaj sau linia de verificare nu si-o poate face pe a lui. Si nici usoara nu mi s-a parut munca (ciocanele de lipit uriase au fost clar atractia zilei, primind promisiunea ca data viitoare sa tragem si noi cateva nituri).

Daca toate piesele unei masini ar putea fi asamblate simultan, un autoturism Dacia s-ar produce intr-un minut (cadenta este de 63 de masini pe ora). Cum acest lucru nu e posibil, dureaza 16 ore de la “tabla din balot” pana la masina care iese de pe banda de verificare. Cele circa 1400 de masini pe zi produse reprezinta capacitatea maxima de productie a fabricii, semn ca cererea este ridicata. Si apropo de cerere, 90% din productie merge la export, cu Franta si Germania (tari producatoare de autoturisme) in topul vanzarilor. Si ma intreb eu: nu cumva suntem farisei, au mai multa incredere in masinile romanesti strainii decat noi, ba chiar unii care au o traditie in productia de autoturisme? In plus, mi s-a clarificat o chestie in minte: o masina, cu mici exceptii, nu mai e demult un produs “national”, “autohton”. Pentru ca, #senzational!, uzinele de la Pitesti produc cutii de viteze pentru Nissan Qashqai, dar si pentru alte uzine Renault, la fel cum motoarele Diesel 1.5 dCi care echipeaza diverse modele Dacia sunt produse la Valladolid, nu stiu ce GMP (asta asa, sa va arat ce am invatat – inseamna Grup Motor Propulsor) in Franta si tot asa. Daca te gandesti ca materiile prime folosite la realizarea unui vehicul vin din cele mai indepartate colturi, realizezi ca globalizarea este un fenomen de masa in domeniu, fara ca asta sa fie ceva rau.

Desi in Romania nu sunt disponibile, Dacia produce si Dacia Duster cu motor de 2000 de cmc (benzina) sau masini avand cutii hidramate. Ziua s-a incheiat cu o repriza de off-road prin padurile patriei din zona. Numai buna ocazia sa constat ca versiunea de motorizare Diesel 1.5 dCi se comporta mult mai lejer la teren accidentat (chiar daca, “strunit bine”, si motorul pe benzina supravietuieste). In plus, altfel “chinui” o masina care nu e a ta si mai are si plinul facut (multumim Dacia :D). Ceva filmare gasiti la Razvan.

Multumiri echipei Dacia (Roxana, Cristina, Alina, Iulia si Ionut) pentru informatii, “plimbare”, rasfat si, evident, lui Mircea pentru idee si invitatie. Iar inainte de a banui lucruri, va invit sa cunoasteti situatia de la fata locului. Cand ma ocupam cu proiecte de teaching and learning, asta se chema (aproape) hands-on learning.

2 Responses to Despre vizita la uzinele Dacia (articol refacut)

  1. Am simtit pe pielea mea cum e cu cererea la export pentru Dacia. Am stat o luna de la comanda pana la livrarea masinii, acum vreo doi ani. Da-i buna! Pentru tavaleala, e perfecta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *