V-am povestit ca urma sa cantam la metrou. Ei bine, acum, dupa ce s-a intamplat, pot sa va spun ca e una din cele mai fantastice experiente din cariera mea de artist. Metroul e un spatiu de o diversitate incredibila. Daca sunteti pasionati de psihologia umana, stati cateva zile la metrou: veti scrie o carte. Pe acolo trec oameni de toate facturile, oameni tineri sau maturi, oameni grabiti spre munca sau care doar se plimba admirand comunitatea urbana din subteran, oameni veseli sau fetze triste.
Dar dincolo de toate, este un public in permanenta schimbare. Unii au ramas 2-3 piese, pe altii i-am facut sa zambeasca in timp ce se indreptau spre locul unde aveau treaba. Pe unii, prezenta noastra acolo ii contraria: nu apartineam locului pe care ei il stiau atat de bine. Altii au trecut nepasatori, sau doar preocupati (poate ar trebui sa spun prea ocupati?). Doi copii si-au tras parintii de maneca sa ramana sa ne asculte (foto).
Multumiri teatrului Masca, niste oameni incredibili si niste profesionisti in toata puterea cuvantului. Ne-am dus acolo cu o ora inainte pentru probele de sunet ce aveau sa dureze circa 10 min, pentru ca totul era pregatit, doar sa ne cablam si sa facem mici reglaje de niveluri.
Pe blogul teatrului gasiti mai multe despre ce s-a intamplat sambata pe peronul de la Piata Unirii 1. Pozele din articol sunt realizate de Chinezu. Multumiri tuturor prietenilor care au coborat in “orasul de sub oras” special pentru a ne asculta intr-o locatie neconventionala.
7 Comments on "Jurnal de concert în lectura autorului (12): concert la metrou"
Mi s-a parut genial ca au fost multi care s-au oprit (fie doar pentru o piesa sau doua) dar au plecat cu zambetul pe buze si in mod sigur “you made their day”.
Felicitari Make!
P.S. – Pe facebook gasesti pozele facute de prietenul meu Alex Crisan.
Trackbacks for this post