Scriu dupa 2 zile si jumatate de drumuri prin tara – Bucuresti – Baicoi – Bucuresti – Eselnita – Bazias – Oravita – Anina – Resita – Eselnita – Bucuresti. Traseul il gasiti transpus in harta de mai jos, peste 1300 de km.
In ultimii 10 ani, infrastructura turistica s-a dezvoltat puternic in Portile de Fier. Pensiuni de diferite stele, pentru diferite buzunare. Cum se face insa turism in zona?
Turism in moduri diferite
Se da o pensiune de 4 margarete. Unde nu esti cazat, dar ai vrea sa servesti un mic dejun, gandindu-te ca la nivelul asta poti plati pentru el separat. “Stiti, noi servim mic dejun doar pentru cei cazati si s-a terminat. Daca gasiti ceva in meniu…“. Ma asez, ma uit pe meniu, gasesc un cascaval pane, salata de cruditati si o cafea. “A, exact cascaval pane nu avem!”. Plus o abordare de genul “auzi, matale nu pricepi ca e prea de dimineata si noi n-avem chef de mata?”.
Se da o a doua pensiune de 4 margarete. Se poate un mic dejun? “Nu avem ceva anume pregatit, dar va pot pregati un platou cu branzeturi, carnaciori, legume proaspete, daca vreti un ou, o cafea“. In 10 minute mi-am primit micul dejun si o mare portie de zambete.
Ce pensiune credeti ca voi alege data viitoare cand ma gandesc sa apelez la servicii?
Turism si incredere
Cand am fost in primavara la Let’s do it, Romania!, am descoperit Pensiunea Hercules. O viluta exact pe malul Dunarii, la intrarea in Cazanele Mari, cu o liniste deplina, curata, dotata cu toate cele necesare. Extrem de incantat de ea, am sunat si acum. Doamna imi spune cu parere de rau ca e inchiriata, dar imi da un numar de telefon de la o prietena a dansei, aceleasi conditii, acelasi pret.
Vorbesc cu oamenii, le spun ca ajung in jur de ora 23. Ma roaga sa le spun sigur daca vin, ca sa mearga inainte sa faca focul in soba, ca sa gasesc cald. Le confirm ca sunt deja la Slatina si ca vin. La ora 23 ne vedem in fata pensiunii, imi arata casa, camera in care stau, imi lasa cheile si imi spun “ne vedem luni dimineata”. Am ramas in urma lor usor nedumerit. Niste oameni care ma vedeau pentru prima oara in viata, care nu mi-au cerut nici buletin, nici banii inainte, imi lasa o casa pe mana. Duminica ii sun de la Resita cu rugamintea sa ne vedem mai tarziu in acea seara pentru a le da banii si a vedea unde sa le las cheia, pentru ca eu plec foarte devreme. Reactia: “Aoleu, mama, tu n-ai ajuns acasa? Hai ca ne ducem noi inainte sa iti dam drumul la caloriferul electric pana ajungi! Si facem si factura, si tot ce ai nevoie.”
Au fost cateva clipe in care am crezut ca oamenii nu traiesc pe lumea asta. Pensiunea se numeste Cabana Myle, iar ideea lor de promovare este pe baza recomandarilor clientilor multumiti. Eu sunt unul dintre ei. Asa ca, daca va pasioneaza o actiune de turism in Portile de Fier, eu vi-i recomand cu tot dragul, ca si pe cei de la Hercules.
In rest, desi au trecut vreo 7 campanii electorale, drumuri tot nu avem in Portile de Fier, asa ca, daca dati o tura, pregatiti-va sufleteste de transee si sosele care au portiuni atat de proaste incat cu greu se pot numi sosele. Privelistea din Cazanele Dunarii va compensa insa.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
