Andrada Cilibiu

Al 3-lea interviu din seria dedicată pornografiei non-consensuale o are ca invitată pe Andrada Cilibiu de la Centrul FILIA, una din cele mai importante asociații care luptă pentru drepturile femeilor. Andrada a fost unul din oamenii care au documentat mai multe cazuri pe subiect, dar și pe pornografie infantilă, care au contribuit la proiectul de lege al Florinei Presadă, de care am vorbit în interviul precedent. O să vedeți că nu vorbim de cazuri izolate, ci de adevărate rețele de prădători. Am vorbit și de soluții și măsuri de prevenție ce ar trebui implementate, pentru că victimele au nevoie de ajutor, iar grupurile – țintă aflate la risc de prevenție pentru a nu ajunge în situații limită.

Ai investigat în ultimii ani grupuri care, pur și simplu, trafichează conținut foto și video compromițător cu minori. Poți estima cât de amplu este fenomenul?

În martie 2020, câteva victime ale fenomenului revenge porn din Craiova le-au scris colegelor noastre de la GirlUp România despre anumite conturi de instagram pe care se publica astfel de conținut. În acel moment am descoperit că nu era vorba doar de acest caz izolat din Craiova, ci conturi de instagram din toate județele României, din București și chaturi de Telegram care însumau atunci peste 30.000 de utilizatori postau conținut de revenge porn și pornografie infantilă. Când am văzut magnitudinea fenomenului și când am văzut că mai multe victime au început să ne scrie, am decis să ne folosim de legea pornografiei infantile și să facem un demers către DIICOT. Am făcut o plângere penală împotriva conturilor de instagram pe care se publicau astfel de fotografii, fotografiile erau publicate la story, fotografiile erau publicate pe astfel de conturi care se numeau “fete cuminți” și orașul respectiv, iar pe Telegram era vorba de câteva chaturi, trei dintre ele erau naționale, restul erau județene, există și chaturi locale și la nivelul liceelor sau altor unități de învățământ.

Este un fenomen deosebit de extins și nu se întâmplă doar la nivelul României, se întâmplă la nivel internațional, avem cazuri în Italia sau în Germania, în care autoritățile au încercat tot împotriva Telegram să adreseze acest subiect. În cazul nostru, am reușit să facem plângerea către DIICOT, dar din păcate legislația nu ne permite să facem plângere în numele victimelor. E foarte important ca autoritățile să le ofere victimelor suficientă încredere, încât acestea să poată sa facă următorul pas, pentru că am observat că le e foarte ușor să vină să comunice cu noi despre trauma prin care au trecut, doar că e foarte greu pentru ele să facă pasul următor, acela de a merge la autorități, pentru că au impresia că vor fi blamate, nu vor fi crezute și nu vor fi luate în serios.

Deci deja nu mai vorbim de  cazuri individuale de revenge porn, în special la adolescenți, ci vorbim de un fenomen similar crimei organizate?

Vorbim de un fenomen asemănător crimei organizate, mai ales pentru că, de multe ori, cazurile de revenge porn se întâlnesc cu lumea traficului de persoane și cu lumea pornografiei infantile. Acești indivizi sunt ascunși în spatele unui username, și este foarte important de menționat că autoritățile nu au acces la IP-ul acestor persoane, pentru că Telegram este o aplicație încriptată, deci practic doar prin bunăvoința celor de la Telegram s-ar putea elimina astfel de chat-uri. Doar că Telegram nu le răspunde autorităților, nu le răspunde autorităților din Germania, din Italia care au investigat aceste cazuri și nu le-au răspuns nici autorităților române când au discutat despre acest fenomen.

Și într-adevăr, ce se întâmplă pe aceste conturi în 2021, când au ajuns deja, cele mai populare dintre ele, la peste 200.000 de utilizatori, este că s-a creat o rețea, efectiv, în care fete și femei ajung să fie marfa, distracția și modul prin care acești agresori pur și simplu se întâlnesc cu alți agresori, pentru a forma această pânză de paianjen, în care mai ales adolescentele din România sunt victime.

E clar că femeile și fetele sunt principala țintă, există și cazuri de băieți șantajați?

Există și cazuri de băieți șantajați, am văzut pe aceste chat-uri de Telegram părinți care îi implorau pe administratori să scoată clipuri cu copiii lor. Două dintre ele erau specific pe cazuri de clipuri de pornografie infantilă în care erau implicați băieți. Când am fost demersuri la IGPR și când am fost să discut cu polițiștii de la IGPR, mi-au arătat câteva clipuri găsite de ei cu pornografie infantilă de pe aceste chat-uri în care erau prezentați băieți. Din păcate, se și reciclează foarte mult conținut, unul din clipurile pe care le-au găsit era de fapt un clip cu doi minori din Italia, cazul se rezolvase încă din 2018. Dar chiar dacă acel caz fusese rezolvat, clipul cu cei doi băieți a rămas pe Internet și acum este reciclat în 2021 pe rețelele românești de socializare, pentru teribilismul și pentru acești agresori din România.

Care sunt rețelele cele mai utilizate rețele pentru transmiterea de conținut sensibil?

Cele mai utilizate rețele sunt cele încriptate, care funcționează pe baza securității maxime, adică utilizatorii nu pot fi găsiți nici de autorități decât prin bunăvoința rețelelor respective. Asta înseamnă că Telegram, Signal sau alte rețele asemănătoare sunt spațiile preferate de agresori. În cazurile rețelelor precum Instagram sau Facebook, acestea intră sub incidența legilor europene și acolo este mult mai ușor să faci demersuri.

Dar ce s-a întâmplat în perioada pandemiei a fost că pe aceste rețele de socializare a fost foarte greu să elimini conținutul cu revenge porn din cauză că Instagram susținea că nu are suficient personal pentru a analiza toate raportările care se fac. Noi în martie anul trecut am încercat să raportăm nenumărate conturi, zeci de conturi pe care se publica pornografie infantilă, răspunsul primit de la Instagram a fost că nu au putut verifica raportul pentru că nu au suficient personal, așa că acele conturi au rămas în continuare acolo.

Deci, chiar dacă vorbim de rețele sociale care intră sub incidența legii europene, și acolo sunt probleme de rezolvat, cum ar fi răspunsul rețelelor sociale, care ar trebui să fie mult mai prompt în ajutorul victimelor.

Poate sistemul românesc să lupte cu acest flagel? Are cadrul legal și structurile necesare să o facă?

În acest moment, România nu poate să lupte cu fenomenul revenge porn, din păcate legea senatoarei Florina Presadă este blocată în Parlament din 2019. Am vorbit și cu polițiștii de la IGPR specific pe acestă lege și mi-au spus că i-ar ajuta enorm în munca lor. Doar că statul român continuă să creadă că agresiunile împotriva fetelor, adolescentelor și femeilor din România nu sunt la fel de importante ca alte probleme pe care le scot în față. De aceea și legea a rămas în Parlament încă din 2019 și este foarte important, mai ales că în ultimele zile se discută în spațiul public despre aceste amendamente ale Guvernului, să subliniem faptul că ar fi un pas greșit din partea statului român să introducă intenția autorului în legea propusă de senatoarea Florina Presadă. Pentru că avem exemple din Marea Britanie, din Italia sau Germania, unde s-a dovedit faptul că intenția agresorului este foarte foarte greu de dovedit în instanță, ceea ce le va face pe victime să nu meargă mai departe, tocmai, le va descuraja în a merge mai departe către autorități, către judecători, către un proces, către o plângere penală.

De asemenea, sunt și alte probleme, faptul că nu există suficient personal la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române sau la nivelul DIICOT-ului, există doar șase persoane care se ocupă de fenomenul revenge porn și de pornografie infantilă la nivel național. Și există și problemele pe partea legislativă privind legea pornografiei infantile. În România, nuditatea minorilor nu este incriminată, asta înseamnă că foarte foarte multe fotografii cu minori în ipostaze intime nu intră sub incidența legii pornografiei infantile și trebuie intervenit și acolo.

Ce soluții au victimele într-o astfel situație, atât din punct de vedere legal, dar și al consilierii psihologice, emoționale? Cu cine le-ai recomanda să vorbească?

În acest moment, victimele pot suna la numărul special al ANES (0800 500 333), care este, de fapt, o rețea pentru victimele violenței domestice, dar pot să afle și acolo informații despre fenomenul revenge porn, despre hărțuirea online și despre infracțiunea care incriminează violarea vieții private. Avem în Codul Penal această infracțiune despre care tocmai am spus, incriminarea violării vieții private, de care s-ar putea folosi în cazul în care vor să facă mai departe o plângere penală.

Din păcate pentru victime, în continuare părinții, dacă sunt minore, trebuie să intervină în astfel de cazuri și să meargă cu ele la autorități atunci când vor să dea declarații. Pe partea de consiliere, din nou, nu avem în România posibilitatea, prin servicii ale statului, să apelăm la consiliere psihologică, dar există foarte multe rețele de ONG-uri care fac asta în mod gratuit și foarte mulți specialiști care le ajută pro bono. Și evident ONG-urile care luptă pentru drepturile femeilor sunt tot timpul un sprijin pentru victimele acestui fenomen.

Ce măsuri de prevenție crezi că ar fi utile pentru diminuarea efectelor revenge porn?

În ceea ce privește prevenția, cred că ar fi foarte important să ajungem în școli, să ajungem în licee, în universități și să vorbim cu elevii și studenții noștri despre acest fenomen.Să le spunem care este magnitudinea fenomenului, să le spunem care sunt consecințele trimiterii de astfel de fotografii și, foarte important, nu trebuie să le blamăm pe victime că au trimis astfel de conținut la un moment dat unor persoane. Le încurajăm ca atunci când trimit astfel de fotografii, în special pentru că pandemia a despărțit cuplurile și probabil că sexting-ul și trimiterea de fotografii în ipostaze intime a fost mai populară ca niciodată, le încurajăm pe victime în aceste situații să facă fotografii în care nu le apar semne distinctive cum ar fi tatuaje sau alte semne pe corp și să nu le apară fața, ca să fie mult mai greu de identificat în caz că fotografiile lor vor ajunge pe astfel de rețele.

Material realizat în cadrul proiectului Erasmus+ Effective strategies for combating revenge porn No. 2020-1-FR01-KA201-080298