
Cuba e pe lista mea de dorințe de vizitat și cred că e lesne de înțeles de ce: muzica, frate! Oamenii aceia o au în sânge, sunt fericiți cu atât de puțin (știți, probabil, poveștile cu mașinile din anii ’60 – ’70 pe care le repară mai ceva ca românii Daciile) și în ciuda lumii închise în care trăiesc. Sunt câteva piese cubaneze de referință pentru muzica mondială, pe care, evident, nu le puteam exclude din selecție. Partitura de chitară, musai acustică, nu e deloc simplistă, chiar dacă pe alocuri aduce cu folkul românesc (haha!), e mai curând verișoară cu flamenco-ul spaniol. Percuțiile nu lipsesc, fie ele bongos, congas, maracas, guiro sau claves, suflătorii sunt foarte prezenți, în special trompeta. În plus, dincolo de vocea principală, cam toți muzicienii acompaniază și vocal, nu de puține ori fiind un dialog între lead singer și corul de acompaniament. Versurile se referă, de multe ori, la Cuba – Guantanamera înseamnă fata din Guantanamo – Havana apare des menționată etc. Și, în ciuda chefului de dans pe care muzica din Cuba vi-l produce, versurile sunt fie melancolice, fie cu mesaj social puternic.
Așadar, după episoadele de muzică franțuzească și grecească, a venit momentul să aducem magia din Cuba. Voi face câteva propuneri, most famous, evident, apoi, în partea a doua mai adăugăm niște povești și vă invit și pe voi să completați playlist-ul. Și un concurs, why not?
N-ai cum să nu știi Hasta siempre, Comandante!, piesa dedicată lui Che Guevara și pentru care există sute, dacă nu mii, de versiuni. Altfel spus, numai cine nu a vrut nu a cântat-o, cubanez sau nu – Compay Segundo, Jan Garbarek, George Dalaras, Al di Meola sunt doar câțiva dintre ei. Eu am ales varianta originală, a autorului, pe numele din buletin Carlos Puebla.
Guantanamera e, probabil, cea mai cunoscută piesă cubaneză, creditul compoziției revenindu-i, pesemne, lui Joseito Fernandez. Eu am ales varianta Playing for change, o inițiativă pe care, dacă nu ați descoperit-o până acum, vă invit să căutați detalii și, mai ales, muzici. Are și traducerea în engleză a versurilor care, în ciuda veseliei din ton (știți că tonul face muzica, nu?), vorbește inclusiv de sclavia unui om e cel mai mare regret din lume.
Când am descoperit eu Buena Vista Social Club, Chan chan era piesa care deschidea albumul respectiv (îl am acasă discul) și sigur era piesa care mi-a rămas în minte. Chiar dacă, ani de zile, nu am reținut numele oficial al piesei scrise de Compay Segundo. Ansamblul a fost înființat în 1996, după numele clubului omonim dintr-un cartier din Havana (capitala statului Cuba, pentru cei care au făcut geografia online) și care includea mai mulți artiști ce vor avea ulterior și cariere solo: Ibrahim Ferrer, Compay Segundo (care avea să cânte piesa și în fața Papei Ioan Paul al II-lea), Omara Portuondo, Eliades Ochoa, Ruben Gonzales. Propun să ascultăm Chan chan, apoi vom exemplifica și cu fiecare din ei solo, mai ales că fiecare a cântat și piese de pe albumul lor de debut și solo. Să cânte muzica, maestro, că nu degeaba a luat un Grammy (1998) și a vândut 12 milioane de copii.
Ibrahim Ferrer a câștigat un Grammy și solo, în 2004, pentru albumul Buenos hermanos, dar nu a primit permisiunea să intre în SUA pentru a-l ridica – pentru că 9/11, pentru că Fidel + SUA nu = love. De pe album am ales o piesă care mi s-a părut perfectă pentru subiectul zilei de azi: La Musica Cubana. Dacă nu vă ridică de pe scaune să dansați, înseamnă că citiți articolul în metrou.
Compay Segundo a editat sau contribuit la peste 20 de albume, așa că e greu de ales, mai ales că Chan chan am dat-o deja. Dar v-aș recomanda albumul său de duete, pe care îi veți întâlni pe Lou Bega, Khaled, Cesaria Evora, Charles Aznavour, Eliades Ochoa, Omara Portuondo și Antonio Banderas, ultimul din ei pe Bella Maria De Mi Alma.
De la Omara Portuondo am ales, ca artist solo, piesa Sabanas blancas – din câte zice Google Translate, cearșafuri albe. Pentru că e piesa de pe contul artistei cu peste 1,5 milioane de vizionări, n-or fi toți nebuni.
Lagrimas negras este și el un cântec extrem de “cântat”, printre artiștii care l-au preluat în repertoriu numărându-se Jose Feliciano, Compay Segundo, Omara Portuondo. Compozitorul piesei este Miguel Matamoros, iar prima fixare pe disc vine de la Trio Matamoros.
Recunosc că nu știam piesa Al Monte, dar mi-au propus-o doi oameni pe facebook, deci nu puteam să nu bag o ureche atentă. Au fost suficiente primele 8 măsuri să iau linkul și să îl includ în articol. Țineți minte ce scriam mai sus cu dialogul între vocalist și corul “de pe spate”? Aici se aude cel mai clar. Albumul lor PALO!Live a fost nominalizat în 2015 la Grammy (categoria Best Tropical Latino Album).
Israel Cachao Lopez a fost un contrabasist cubanez considerat unul din fondatorii mambo-ului, având mai multe premii Grammy în palmares, dar și o stea pe Hollywood Walk of Fame. Iar Anca mi-a propus piesa intitulată simplu Mambo.
Ultima propunere vine de la Eliades Ochoa, Vamos a bailar un son, din nou o piesă care, dacă nu vă ridică de pe scaun, măcar vă va face să mișcați picioarele sub birou. Și, după ce o ascultați, puneți-vă întrebarea de mai sus: poți iubi Cuba doar datorită muzicii venite de acolo?
Era prin 1987, cred, când mergând prin Slobozia pe Bd. Chimiei, îi spun tatălui meu “uite o mașină de raliu!” (eu aveam vreo 7 anișori pe atunci, ca să înțelegeți entuziasmul). Cumva, din mers, tata recunoaște în șoferul mașinii respective un fost coleg de liceu, Petre Cojocaru, multiplu campion național de raliu și campion balcanic. Oprim, pupături, alea, hai la noi în vizită, la voi veneam, dar nu știam cum să dăm de tine (nu exista mobil pe atunci, sunai la informații și cereai numărul de teleon, dacă nu era dat la secret). Ca orice sportiv umblat prin lume, omul avea în mașină ceva de contrabandă, mai exact o sticlă de rom Havana Club, pe care, la plecare, i-a făcut-o cadou tatălui meu. Romul s-a băut, dar sticla a rămas, la colecție (alături de cele de whisky Ballantine’s și coniac Remy Martin), că în vremurile respective colecționai orice nu se găsea: cutii de bere sau suc, pachete de țigări goale etc.
Și uite așa, dragii moșului, de la un anunț de lansare a noului Havana Club Cuban Spiced am ajuns la ditai povestea cu muzici cubaneze și amintiri din copilărie. Noul component al familiei Havana Club este inspirat din Cuba tropicală, având la bază rom cubanez dublu învechit, îmbogățit cu condimente exotice. Și m-am gândit să vă propun și trei rețete de cocktailuri numai bune de preparat în zilele călduroase de vară.
Iar voi, dacă achiziționați o sticlă de Havana Club Cuban Spiced și încărcați bonul pe bethehost.ro intrați în tragere la sorți pentru o excursie 4 persoane în Cuba, dar și multe alte premii (detalii pe site, concursul se desfășoară în perioada 28 iunie – 30 septembrie). În semn de mulțumire că ai citit și, sper eu, ascultat muzica de până aici, facem un concurs: pun la bătaie 2 seturi de câte 3 discuri (ale mele – Alchimie și Ninsorium, plus încă un disc la alegerea mea) pentru cele mai interesante propuneri sau comentarii cu și despre muzica cubaneză (termen-limită: 20 iulie). Cel mai bun să câștige!
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!