Curciu nu vă spune nimic, sunt convins, e un sat unde se termină drumul, așa cum îmi place mie să spun, la 15 km de Mediaș, dincolo de Dârlos, iar până la concertul din luna martie eram în aceeași ipostază. Cu toate acestea, am mers pe mâna lui Feri și am ales să dăm o fugă de câteva ore într-o localitate atestată documentar pentru prima oară în prima jumătate a secolului XIV (1322 conform doamnei Dana Crișan, ghidul bisericii fortificate, 1337 conform aplicației Drumul Cetăților), numele fiind, pare-se, de origine slavă.
Construcția bisericii forticate din Curciu (foto stânga) a demarat la începutul secolului XV, iar zidul de incintă, cu 20 de contraforturi, a fost adăugat în secolul XVI. Satul numără 330 de case/gospodării, dar deși comunitatea sașilor din sat abia mai numără 10 persoane, iar slujbele sunt destul de rare, biserica mi s-a părut relativ bine îngrijită (casa parohială este chiar locuită, ceea ce nu pot spune despre casa clopotarului și capela gotică, ce au nevoie de reparații majore), iar clopotele sunt trase cu fiecare ocazie ce presupune acest lucru.
Tradiția spunea că fetele necăsătorite intrau în biserică doar după ce intra preotul și se așezau în partea dreaptă a bisericii, iar junii (bărbații tineri, necăsătoriți) stăteau în balconul lateral de la etaj, diametral opus de locul fetelor. Am aflat și ce este tabernacolul și anume locul unde preotul păstra pâinea și vinul (foto dreapta). Apropo de vin, asemeni caselor din Mediaș, vița de vie este foarte prezentă ca motiv atât pe casele din Curciu, pe pereții exteriori ai bisericii, dar și pirogravată pe cutia de donații din lemn din interior. La fel ca în cazul multor biserici evanghelice, sub varul de pe pereți au fost găsite fresce rămase din perioada dinaintea reformei lui Martin Luther, iar pictura de aici este un foarte interesantă, de finețe, cu detalii pretențioase în ceea ce privește chipurile personajelor biblice pictate doar pe peretele stâng.
Bisericile fortificate mi se par interesante nu datorită rolului religios, ci mai ales pentru cel de apărare a comunității și de cel de pol comunitar, de importanța lor socială de-a lungul istoriei, iar poveștile aflate aici mi-au întărit această idee. Uneori, când se primesc vești despre decesul unor foști locuitori ai comunei, plecați între timp peste mări și țări (cei mai mulți în Germania), domnul Alischer (clopotarul bisericii) trage clopotul pentru cei morți, în timp ce nunțile din sat, indiferent de religia celor care se căsătoresc, sunt anunțate de clopotul pentru cununii. Apropo de cununii, povestea spune că un enoriaș protestant s-a căsătorit cu o româncă, iar când aceștia veneau împreună la biserică, preotul ținea slujba și în română, chiar pentru un singur om, pentru că aceasta nu vorbea germană. Legătura puternică între locuitorii din Curciu, indiferent de naționalitate sau religie, s-a simțit cel mai bine atunci când a plecat prima familie de sași din Curciu.
Mai târziu, casele celor care alegeau drumul străinătății deveneau locuri de pelerinaj ale celor rămași în urmă în seara dinainte plecării, care veneau să își ia rămas bun, ceea ce ducea la multe lacrimi vărsate. O altă poveste spune că atunci când prima familie a plecat din sat, familia unui tâmplar foarte priceput și foarte apreciat în comunitate, oamenii au scos covoarele din casă și le-au pus pe drumul principal în calea celor ce plecau.
Cazare în Curciu
Dacă vreți să petreceți un weekend în zonă, dacă vreți să stați chiar în Curciu puteți alege casa de oaspeți Tri Ferești. Și deși nu am locuit acolo, doar am intrat pentru câteva minute și multe povești în casa doamnei Silvia, cred că va fi mult mai interesant decât să stați în Mediaș.
Doamna Silvia a strâns multe lucruri autentice de prin sat (niște fețe de pernă brodate superbe, mobilier de lemn, cum este patul de fată mare din poza din camera single, pe care îl puteți vedea în poza din dreapta), dar casa tipic săsească este adevărata bijuterie. Construită de August Alischer, zis și Gusti Tri Ferești, cred că nu e nevoie să explic de unde venea această poreclă. Nu e luxoasă, dar cele trei camere (una single și două double) sunt foarte curate și primitoare. Da, este unchiul, prin alianță, al domnului Alischer, actualul clopotar al bisericii fortificate din Curciu, soția sa (care încă trăiește în Germania) și tatăl domnului Alischer fiind frați.
Și pentru că zona Mediaș – Sibiu – Blaj este presărată cu biserici fortificate și cetăți de apărare, vă recomand să vă descărcați aplicația Drumul Cetăților de la Bitdefender (din Google Play sau din iTunes, în funcție de ce sistem de operare folosește al dvs. telefon inteligent). Nu de alta, dar găsiți acolo peste 300 de situri de vizitat, iar dacă vă dați checkin la fiecare vizită, vă alegeți și cu premii (soluții moderne de protecție online pentru laptopurile și telefoanele voastre, ca să nu aveți grija loc cât umblăm pe coclauri după castele, conace, biserici fortificate și cetăți). De exemplu, la 3 cetăți vizitate și cu checkin-ul aferent, primiți Bitdefender Total Security 2017. Iar dacă v-ați înrolat în armata de străjeri, din când în când aruncați și câte un ochi pe pagina de facebook, unde veți avea niște surprize plăcute.
Camera dubla Casa Tri Feresti
Model viticol – cutie de donatii
Frescă din biserica fortificată Curciu
Zidul de incintă al bisericii fortificate
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
