M-am trezit de dimineață fredonându-i piesele. Dimineață adică la 06:30, să ne înțelegem, cu un chef nebun să povestesc cum a fost la concertul Gregory Porter. De la Budapesta aproape am alergat până la universitate, dar probabil că dacă cineva mi-ar fi spus că îmi dă un laptop, m-aș fi așezat pe trotuar și aș fi început să scriu.
Am spus tuturor că nu trebuie să rateze acest concert, știam că omul e foarte foarte bun, știam că te uimește cu ușurința cu care cântă. Și totuși nu credeam că poate să mă surprindă atât de tare. Dacă înainte de concert îl iubeam pentru vocea caldă, live am remarcat versurile pieselor, cu teme de la dragoste la social (mă gândesc aici la Take me to the alley, dedicat oamenilor mai puțin norocoși și modului cum adesea îi tratăm, sau On my way to Harlem, despre ideea de familie și acasă).
Gregory Porter nu doar cântă, el tratează răni ale sufletului, este un apostol al muzicii, are momente în care el predică prin versuri și muzică, dar nu pentru religie, ci mai curând pentru umanitate. Zâmbește, se joacă cu cei din fața lui, vocea sa desenează, învăluie. Au fost piese de pe toate albumele Gregory Porter, așa că mi-am permis să pun o parte dintre ele într-un playlist dedicat artistului, completat cu ce nu trebuie să lipsească din arhiva unui iubitor de muzică. Dați play și să trecem mai departe.
Trebuie să vă povestesc de band-ul lui Gregory Porter, pentru că băieții au fost magistrali! Să încep cu fantasticul Marcus Strickland (saxofon), lead soloist-ul grupului, pe cât de firav părea, pe atât de energic și virtuoz s-a dovedit a fi. Chip Crowford (pian) este alături de Gregory de foarte multă vreme și este componenta armonică principală a formulei, Ondrej Pivec (hammond) mi-a zbârlit părul de pe ceafă cu două solistici de mare angajament, iar Emanuel Harrold (tobe) a fost „ceas”, condimentând reprezentația cu câțiva contratimpi de mare efect, plus solistica remarcabilă ce a încheiat spectacolul. Jahmal Nichols (contrabas, bas) trebuie să aibă contract cu vreo firmă de pastă de dinți, altfel nu îmi explic cu de a putut să zâmbească două ore în continuu!
Dacă mă întrebați pe mine, aseară la București a avut loc concertul anului 2017 în România din punctul meu de vedere. Din ce s-a anunțat, nu cred că este ceva ce mă poate surprinde, nu cred că vreunul din artiștii ce vor concerta m-ar putea impresiona mai tare. Și pentru acest lucru dați-mi voie să mulțumesc oamenilor de la TwinArts (Dragoș, Răzvan, Andreea) pentru acest regal muzical, să vă țină acest nărav, că e bun pentru oameni!
Domnule Gregory Porter, sunt șanse mari ca dacă vreodată ne întâlnim să fac vreun gest necugetat! Spun asta cu toată responsabilitatea și în deplinătatea facultăților mele mintale!
Credit foto: Mihai “Max” Anghel – RockStage
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
