Povestea cu Depeche Mode începe acum mulți ani, pe la începutul anilor ’90, cu Personal Jesus. În mintea mea de puști, era combinația perfectă între “electronica” lui Jean Michel Jarre și nevoia de versuri pe muzică. Primul album cumpărat va fi însă Black celebration, o casetă audio (nu originală, dar eram încă în perioada în care existau centre care vindeau oficial muzică piratată) și pe care aveam să o tocesc de atât ascultat. De pe ea, A question of lust rămâne favorita. Atât de tare că în liceu, deși toți din gașcă erau rockeri, eu eram “depeșar”. Pe atunci, cele două nu prea erau compatibile, au trecut ani buni până să aud rockeri recunoscând că ascultă cu mare plăcere DM. Am avut și o pereche de jeans evazați, dacă vă interesează, dar zic să ne întoarcem la piesa asta faină tare și să îi dați și play.
Apoi, plecarea mea la facultate coincide cu cea în care apar problemele lui Dave Gahan, așa că m-am depărtat de muzica lor, cred că ultimele amintiri cu Depeche Mode sunt cu Songs of Faith and Devotion, cu I feel you și Condemnation ca ultimele piese pe care le-am ascultat intens și fredonat. Knopfler, Sting, Pink Floyd erau dominanți în preferințele mele. În România au ajuns târziu, în iunie 2006, când încă nu începuse atracția mea pentru concertele mari. E drept, nici nu eram dispus să dau sume mai pe bilete (lucram la universitate și atunci, nu îmi permiteam). În 2013, la al doilea concert, eram în turneul de promovare pentru primul meu album și nu am reușit să merg. Aveam să descopăr însă undeva în această perioadă varianta lui Johnny Cash la Personal Jesus și cumva muzica lor se întorcea în mintea mea.
Când a murit Andy Fletcher am avut un sentiment de tristețe asemănător momentului în care a murit Richard Wright (clăpari amândoi, coincidență?). Că nu am reușit să îi văd niciodată live pe toți patru care mi-au fermecat adolescența sau măcar pe cei trei rămași (dacă socotim că Wilder plecase în 1995). Apoi au apărut veștile de un nou album și un turneu mondial. Așa că anul acesta nu îi ratez, mi-am luat deja bilete (nu doar mie, ci și la încă vreo 7-8 prieteni), le găsiți aici. Memento Mori albumul nou este disponibil de vineri, 24 martie, să fie ascultat pe rețelele de streaming, dar eu vă propun să ascultați unul din single-urile lansate în avans: Ghosts again.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
