Știți cum se întâmplă? Fix în cele mai aglomerate perioade, atunci mă prinde cheful de scris despre câte o chestie care nu e urgentă, dar pe de-o parte pot fugi de muncă, iar pe de altă parte fac ceva ce îmi place teribil. În cazul de față, să scriu despre muzica altora, cinci descoperiri muzicale de excepție. O să o fac în ordinea în care le-am ascultat, dar cred că a fost ceva în aer, că în această săptămână am descoperit multă muzică pe care să o pot recomanda cu mâna pe inimă.
Că îmi place Taxi, am mai spus, că Dan Teodorescu este un domn pe care îl admir asemenea. Piesa aceasta a apărut de vreo lună, dar am apucat să o ascult într-o zi, la radio, în mașină, abia săptămâna aceasta. Și mi-a plăcut, așa că primul lucru când am ajuns la birou a fost să o ascult din nou.
Sunt puțini oameni pe care să îi cunosc să nu le placă Queen, dacă îmi spui că nu îți place Queen mă gândesc că e ceva măcar dubios în legătură cu tine. Și profit de ocazie să spun ceva despre cei care au tot strâmbat din nas la filmul Bohemian Rhapsody. Fie și pentru faptul că foarte mulți copii au descoperit muzica celor de la Queen, filmul este o mare realizare. Face it alone e o piesă care zăcea într-un sertar, trasă în perioada în care înregistrau albumul The Miracle, dar care nu a mai apărut pe album. Nu sunt nici 1% din Queen, dar pot să vă confirm că orice artist are în sertar zeci de piese care nu apar pe albume, iar când ești Queen ai oricând un studio la dispoziție să le și înregistrezi, doar să fie. Eu recunosc că la fel m-am bucurat și de The Endless River de la Pink Floyd (care curge în timp ce scriu acest articol). Orice chestie venită de la oamenii aceștia îi mai ține un pic aproape de noi, orice triolet al lui Gilmour, orice melism al lui Freddie ne aduc aminte de tot ce înseamnă muzica lor pentru umanitate. Și dacă piesa Face it alone a provocat atâta emoție, tot ce pot spune e că abia aștept să mai apară și celelalte piese care se pare că mai există.
A 3-a propunere din lista de descoperiri de azi poate părea un pic ciudată, dar evident are o amprentă personală. De E-An-Na am auzit, ca tot omul, când cu participarea la Eurovision. Recunosc, piesa respectivă, oricât de ironie și ce vreți voi, nu mi-a plăcut, not my kind, dar și-a atins cumva scopul: i-a făcut vizibili. Apoi m-am întâlnit cu Roxana (vioara și una din vocile trupei) la Mastering the Music Business și am povestit mai mult – noi ne cunoșteam de ceva ani buni, ea cântând pe vremuri într-un proiect folk. Iar când a ieșit piesa Suit în nor, treaba a fost clară, mi-a dat o energie bună dimineața devreme când am ascultat-o. Evident, poate nu toți gustă genul, dar când ai nevoie de ceva tonic, poate fi o variantă utilă.
Piesa de față e descoperită prin intermediul lui Mihai Pahonțu, un om pe care merită să îl urmăriți. Nu de alta, dar nu știe artistul vostru favorit prea multe despre Slipknot și nici de Soen nu auzisem. Dar dacă am văzut chitara acustică am zis că tre’ să fie vreun folkist și i-am dat o șansă, iar acum mă bucur tare că am făcut-o, că sună tare fain. Snuff, doamnelor și domnilor!
E foarte posibil să fi păstrat cel mai bun lucru pentru finalul articolului de descoperiri muzicale, dar fix aceasta a fost ordinea în care am descoperit muzicile din articol. Că îmi place Leonard Cohen nu e de mirare, folkist de-al meu (sau eu de-al lui? Mai vedem…). Când am mai văzut cine apare pe albumul Here it is: Tribute to Leonard Cohen, mi s-au aprins beculețele mai ceva ca semafoarele: Peter Gabriel, Norah Jones, Gregory Porter, James Taylor – să continui? Evident, nu lipsesc piese ca Hallelujah (probabil piesa cu cele mai multe cover-uri făcute – singura întrebare era cine o va cânta în proiect) sau Suzanne. Dați-i play dimineața când vă beți cafeaua sau când savurați un single malt bun la ceas de seară. Va merge oricum.
Cam atât pentru azi, dacă v-au plăcut aceste descoperiri ale mele, mai poftiți, mai scriu când am motive bune.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
