Doamna Meri

Cand stai in Bucuresti si esti bombardat de evenimente de tot felul, culturale, educationale etc., evenimente cu bugete serioase si planificate cu luni sau ani inainte, ajungi sa traiesti ca intr-un glob de cristal. Unul prin care trec doar evenimentele mari, de amploare, cu PR puternic, pe toate canalele, pana la saturatie.

Cand iesi insa de sub clopotul de sticla, iar zgomotul urban ramane undeva in urma, dincolo de drumul national, lucrurile se vad altfel. Drumurile sunt rele, indicatoarele confuze. In jur, camp cat vezi cu ochii. Daca nu ai trait aici, e posibil sa te simti un pic pierdut, pentru ca reperele sunt greu de gasit.

V-am spus candva ca noi, chimistii, suntem peste tot. Si doamna Meri a fost profesoara de chimie, dar dupa 1990, disciplina a fost mai blamata ca un ucigas in serie, pentru ca o analfabeta ajunsa conjunctural intr-o functie publica a avut ambitia sa se prezinte drept chimista, iar numarul de ore de chimie s-a redus. Asa ca a acceptat sa fie bibliotecara. Si dupa ce am cunoscut-o si ne-a povestit cum a transformat un morman de carti prafuite din mijlocul unei camere intr-o sala cu rafturi cu carti aranjate frumos am realizat ca (si) pentru a fi bibliotecar trebuie sa ai vocatie.

Doamna Meri e un globe-trotter. E nascuta la Blaj, a facut liceul in Cluj, IP3-ul (Institutul Pedagogic de 3 ani) la Iasi si a ajuns sa lucreze la Milosesti. Milosesti e o comuna cu mai putin de 3000 de locuitori, cu cele 2 sate atasate – Tovarasia si Nicolesti. Nu e pe vreun drum circulat. Numele ii vine de la printul sarb Milos Obrenovici, ce a avut mosii aici. Problemele sunt multe, ca peste tot. Drumul judetean care leaga Milosestiul de DN2A Slobozia – Urziceni e in parte neasfaltat, ca si drumurile prin sat. Canalizarea abia acum se extinde, gaze nu sunt. Cine are timp de cultura, de carti? E ciudat sa o auzi pe doamna Meri povestind cum copiii din sat ii “trimit pe mess documente, de obicei referate pentru scoala” pentru a le printa, apoi vin sa le ia, in drum spre scoala.

Pe birou, exista un laptop si o multifunctionala. Doamna Meri nu mai e demult doar bibliotecara, ci este ITistul unei comunitati. Vorbeste pe skype, isi invata prietenele sa intre pe Internet, scrie pe blogul bibliotecii – “a fost parte din cursul de perfectionare in computer si de atunci mai scriu pe el din cand in cand” (n.a. primul post a fost publicat in iulie 2010). A inceput sa se inscrie si in proiecte cum e Hai pe Net!, ba chiar a castigat premiul I intr-un concurs organizat in cadrul proiectului. In biblioteca are loc si Clubul Pensionarilor. Da, toate acestea se intampla in biblioteca unei comune din inima Baraganului!

A trait si dezamagiri in biblioteca din Milosesti. La un moment dat, un fiu al comunei a lansat o carte, iar Doamna Meri a vrut sa lanseze cartea si la Milosesti. A facut pregatiri, a alertat primarul, a chemat presa locala (inclusiv televiziune – Antena 1 Slobozia), oamenii importanti din sat. Dar cu o seara inainte, a avut o presimtire si a sunat din nou la editura (din Cluj, ardeleni de-ai dansei). I-au spus ca nu mai vin pana acolo, ca ei au crezut ca e mai aproape. Tonul redevine pozitiv cand isi aminteste de englezul care, nereusind sa isi rezolve biletul de avion la Slobozia, a facut-o online, de la unul din computerele din biblioteca.

Daca ajungeti prin Milosesti, opriti-va la biblioteca, e chiar in centru, in cladirea caminului cultural. Cautati-o pe doamna Meri si stati pret de juma’ de ceas la povesti cu dansa. Veti pleca mult mai bogati sufleteste. Grabiti-va, se gandeste ca dupa ce se pensioneaza sa candideze la primarie. Si zau ca nu mi-ar parea rau sa fie cu succes candidatura.

Pe www.cautatoriidepovesti.ro gasiti mai multe povesti din bibliotecile Romaniei, scrise de 3 oameni ce nu au nevoie de nici o prezentare: Vlad Petreanu, Radu Paraschivescu si Catalin Stefanescu.

Urmeaza episodul II al expeditiei, cu deplasarea de la Sirna. Mai multe poze gasiti pe pagina mea de facebook