Voiam sa incep eseul de azi cu “astazi voi dezbate conflictul dintre generatii”, dar am realizat ca o astfel de abordare, daca imi este permis cuvantul, “profesorala” m-ar putea deja situa de partea uneia din taberele implicate.
Conflictul intre generatii nu este nou si nu cred ca va inceta prea curand. De asemenea, nu voi da verdicte favorabile uneia sau alteia din parti. Dar vreau sa evidentiez cateva aspecte pe care eu le consider ca fiind de luat in seama.
Fara indoiala, generatia tanara este cea care isi doreste, dincolo de altceva, atentie. Isi doreste sa fie luata in seama. Si pe buna dreptate. Celor ce lucreaza cu oamenii le recomand cu mare caldura sa isi indrepte atentia catre tineri. Sunt un rezervor urias de energie si inventivitate, aspect ce uneori se pierde in cazul oamenilor experimentati. Cea mai frecventa situatie este ignorarea lor de catre cei mai in varsta pe criteriul “noi stim mai bine”. Fara indoiala, in multe din cazuri, domniile voastre chiar stiu mai bine. Numai ca ignorarea opiniei oamenilor mai tineri doar pe baza unei leme de genul “esti mic si nu stii” poate provoca uneori chiar razboaie mondiale. Ascultati-le opinia, care poate de multe ori e “copilareasca” sau fantezista, dar e posibil ca uneori sa fiti uimiti de abordarea lor. Fara indoiala, uneori, din prea mult elan, vor dori sa duca mai mult decat pot, sau vor gresi. Explicati-le unde gresesc, invatati-i “de bine”, nu le taiati aripile. De asemenea, nu ii folositi doar pe post de “carne de tun”, de mana de lucru. De negrii pe plantatie. Chiar daca o vreme vor accepta, la un moment dat se vor rascula. Si e posibil sa pierdeti niste oameni pe care, intr-un viitor mai indepartat sau mai apropiat, sa va puteti baza.
Nici tinerii nu sunt fara greseala. Si nu ma refer aici la greselile “la obiect”. Cel mai grav pacat al tineretii este, fara indoiala, trufia. Nu in putine situatii, tineri tind sa neglijeze experienta celor in varsta, pe baza unei judecate de genul “esti depasit, babacule! Crezi ca mai e ca acum 30 de ani ”. Poate sunt situatii in care “batranii” sunt depasiti la capitolul tehnologie, sau perspectiva asupra unei situatii cu care nu s-au intalnit in existenta lor, dar sunt aur curat atunci cand esti presat de timp, cand e necesara o reactie in timp real si nu una studiata, exersata.
Tot vis-a-vis de tineri, e interesanta o ipostaza. E deranjanta pentru ei situatia in care sunt tratati “ca niste copii”. Numai ca aici intervine intrebarea: cum sa ii tratezi atunci cand chiar se comporta (deloc surprinzator data varsta) ca niste copii? Si aici, spun eu, trebuie sa intervina experienta celor maturi, care sa imbine “critica constructiva”, necesar a fi aplicata in cazul erorilor corectabile, si menajarea ego-ului atat de proeminent la 20 de ani.
Dincolo de toate insa, sa lucrezi cu tineri, sa poti transfera catre oameni in formare din experienta ta ofera satisfactii greu de atins altfel. Probabil in asta consta si vocatia de “mentor”, fie el parinte, profesor, sfatuitor, group leader.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
