
Chiar daca aveam si alte atributii in cadrul grupului de bloggeri, nu puteam rata ocazia de a vedea cateva filme prezentate in cadrul festivalului Toamnă la Voroneț. Si chiar daca sunt un mare fan de filme artistice vazute la cinema, aveam ceva emotii in ceea ce priveste scurt-metrajele si documentarele din concurs. S-a dovedit rapid ca nu aveam de ce.
Doar eu pot merge la un festival de film si sa scriu (aparent) despre sport. Pentru ca Rio 2016 este un film despre gimnastica si despre aspiratiile unor mici sportive. De ce am spus aparent? Pentru ca e mai mult decat atat. Cred ca am mai spus-o, gimnastica este sportul in care performanta se incheie la o varsta la care in altele abia incepe. Situatiile exceptionale de tipul Oxana Chusovitina sau Svetlana Boginskaia sunt extrem de rare, mult mai frecvente fiind cele opuse, cand gimnastele renunta la 18-19 ani.
Performanta in gimnastica inseamna renuntarea la copilarie si tot ce inseamna ea: familie, dulciuri, joaca, zambete. Inseamna durere, efort, plecat de acasa 11 luni pe an, lacrimi. Totul pentru telul final, care in sport este unul singur: o medalie olimpica. Peste care publicul va trece cu mult prea multa usurinta daca nu va fi de aur. Si acelasi public va judeca cu mult prea multa superficialitate un esec. Daca as fi presedintele Federatiei Romane de Gimnastica, as prezenta acest documentar (realizat de Bianca Rotaru) in toate ocaziile posibile, la toate televiziunile care m-ar primi. Si poate asa oamenii vor intelege mai bine ce inseamna viata de sportiv si mai ales eforturile de multe ori inumane ale unor copii ce viseaza la medalia de aur.
Vasile Soporan este romanul de care inveti la scoala, in copilarie: gospodar, ospitalier, intelept. Si mai ales patriot si atasat de locurile natale. A vazut lumea intreaga, a devenit celebru intai peste hotare si mai apoi acasa, in Romania, dar niciodata nu si-a pus problema sa paraseasca Frata, satul de care si-a legat intreaga existenta “Aici m-am nascut, aici am crescut, aici am invatat sa cant, unde am ramas pana la anii astia, 77 de ani trecuti…”. Da, ati citit bine, omul asta are 77 de ani, munceste la camp si in gospodarie, canta si danseaza si se uita cu mandria si demnitatea unui om implinit in camera de filmat. Isi povesteste viata in cel mai natural mod cu putinta si fara nici o urma de emotie in glas, de la cum a invatat sa cante, prima pereche de pantofi cumparata din munca sa si mandria cu care le-a purtat la hora in sat.
Principiile sale sunt extrem de simple si nu incearca nici un moment sa para ceea ce nu este, desi canta si muzica “de petrecere”, dar si pricesne (muzica religioasa). Fiecare bucurie din viata mea a inceput cu un necaz; Nu imi placea sa imi sufle nimeni nasul, daca cineva ma supara, il palmeam, ca atata ne-o fost priceperea; Dacă nu știi să doinești, nu ești cântăreț.
L-am cunoscut pe Vasile Soporan la Festivalul Smithsonian, de la Washington […]. Glasul lui Soporan e din altă lume […], melodizează strigătura, strigătura o transformă în melodie, descântă în strigătură, povestește prin strigătură. Muzica lui Vasile Soporan nu ține de capriciile gustului, ci ține de rosturile vieții. Cu Vasile Soporan se gată o lume. […] O vreme, Buricul Pământului a fost în Câmpia Transilvaniei, prin vocea lui Vasile Soporan și cetera lui Șandorica. Grigore Leșe
Daca vreodata o autoritate va dori sa inceapa sa promoveze partea frumoasa, partea curata, partea netransformata a Romaniei rurale, filmul Vasile Soporan (realizat de Francisc Mraz) e cel mai bun punct de plecare. Si dacă nu mă credeți, vă invit să urmăriți filmul.
Juriul festivalului Toamnă la Voroneț a fost alcătuit din Laurenţiu Damian (preşedinte), Elisabeta Bostan, Mihai Orăşanu, Vivi Drăgan Vasile, Silviu Jicman (membri) şi Elvira Romaniuc (secretar). Premiile secțiunii film au fost următoarele (sursa):
Secţiunea Film documentar: Premiul pentru cel mai bun film documentar (2500 lei) – filmul „Vasile Soporan” (România), regia şi imaginea Francisc Mraz, Premiul pentru regie (1000 lei), Ex Aquo pentru filmele „13” (România), regia Sînziana Vizinteanu, şi „Agapia, poezia raiului” (România), regia Gabriela Baiardi, Premiul pentru imagine (1000 lei) – filmul „On ice” (Finlanda), imaginea Noora Kuparinen, Premiul Uniunii Cineaştilor din România – UCIN (2500 lei) – filmul „Rio 2016” (România), regia şi imaginea Bianca Rotaru;
Secţiunea Film studenţesc: Premiul pentru cel mai bun film studenţesc (2500 lei) – filmul „All souls’ day” (Polonia), regia Aleksandra Terpinska, imaginea Bartosz Bienek, Premiul pentru regie (1000 lei) – filmul „Zinneke” (Belgia), regia Remi Allier, Premiul pentru imagine (1000 lei) – filmul „Der Philatelist” (Germania), imaginea Peter Drittenpreis,
Secţiunea Film turistic: Premiul pentru cel mai bun film turistic (1000 lei) – filmul „Glasurile Putnei” (România), regia Violeta Gorgos, imaginea Cristian Sbîngu.
Organizatorii Festivalului „Toamnă la Voroneţ” sunt Primăria Oraşului Gura Humorului, prin cele două instituţii de cultură, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina şi Casa Orăşenească de Cultură, și Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural „Bucovina”.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!