
Am fost în Bucovina, dar chiar dacă acest drum a generat și peripeții la întoarcere, evident că abia aștept să merg din nou acolo. Mai ales că anul acesta nu am cântat la Humor (sic!). Cu Sorin Poclitaru vorbesc foarte des la telefon, văd zilnic pozele pe care le postează de pe pârtie, plănuim tot felul de chestii dubioase, așa că nu e de mirare că nu mă satur vreodată de acele locuri magice.
După concertul de la Câmpulung, am fost oaspeții pensiunii Casa Poveste. Dincolo de aventura găsirii ei (întâi am fost ghidați greșit de Sorin Poclitaru și am ajuns în mijlocul pădurii, pe un drum forestier; apoi am făcut stânga unde nu era cazul și am rămas suspendați pe un pod de piatra neîntreținut), probabil argument serios în a fi parte dintr-o poveste, Casa Poveste e un loc aparte. Reprezintă, de fapt, o colecție de case de pe vremea imperiului austro-ungar (sfârșitul sec. 19, începutul sec. 20), cu o structură din lemn excelent conservată și garnisite cu mobilier din acele timpuri.
Dincolo de locul superb, cei care fac diferența, ca de obicei în Bucovina, sunt Doina și Ciprian, adică oamenii care au pus la care Casa Poveste. Doina nu prea știe de glumă (medic de profesie), dar în cel mai bun sens al cuvântului. Ne întreabă la concert ce vrem să mâncăm la cină, când ajungem. Eu, evident, umor de bucureștean: ceva simbolic, ușor, de seară, un ciolan cu fasole. Ce credeți că era pe masă aburind când am ajuns acolo? Exact! Cu Ciprian vorbiți despre pelinaș (o chestie cu puțin alcool, miere de albine și vreo 20 de plante), afinată, pălincuță sau vin, nu o să vă pară rău.
Fie că mergeți să petreceți o seară, un week-end, 8 martie sau Dragobetele, pregătiți-vă de căldura tipică a oamenilor din Bucovina.
Că tot vorbeam deunăzi de infrastructura pentru sporturile iarnă, în Bucovina se poate schia și chiar bine. La Vatra Dornei și Gura Humorului sunt principalele pârtii, încă două fiind localizate la Mălini și Cârlibaba. Evident, eu am bătut cu piciorul jumătate din Pârtia Șoimul din Humor, într-o dimineață cu -13 grade, de am scos tot pământul din plămâni, adunat în ultimul an pe străzile Bucureștiului. Pârtia e bine îngrijită (aici un alt Sorin, Covaliu, se ocupă de magia locului, cu un ratrac ce arata monstruos), numai bună să vă desfășurați.
Și dacă tot am vorbit de Poclitaru, de când face zilnic traseul pârtiei alături de Yogi, are alt tonus fizic (s-a văzut pe teren, la Mediaș, la fotbal!) și psihic. Pentru schiori, pârtia are aproape 1500 de m și o diferență de nivel de 285 m – detaliile tehnice complete despre pârtie le găsiți pe site-ul primăriei. Oricum, după o plimbare de 2-3 ore pe pârtie, veți vedea Humorul cu alți ochi (la propriu și la figurat, priveliștea de sus e superbă).
Așa că nu mai pierdeți vremea, veniți în Bucovina!
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
2 Comments
Pagina lor e tare. Musia sa vad si io anu asta. Numa sa-mi fak blogu sela odata.
@Dan Ilcus – daca ajungi in Bucovina doar dupa ce iti faci blog, atunci sunt sanse mari sa iesim cu totii la pensie :))