Cred că am mai spus-o, deși am lucrat 6 ani în zona Galați, mă simt mult mai apropiat de Brăila, unde am fost de 3 sau 4 ori în viață. Cel mai probabil, acest fapt se datorează oamenilor – Nicu Alifantis, Liviu, doamna Maria Pușcaciu, cel puțin doi Andrei și mulți alții. Cumva, deși plecați de acolo de ani buni prin lumea largă, au un patriotism local ce îi macină permanent. Dar dacă aș alege un om cu adevărat îndrăgostit de Brăila, pe care să îl asociez cu orașul, acesta ar fi Johnny Răducanu. Avea un farmec aparte, trecuse prin mai multe generații și regimuri politice, nu avea politețea forțată a noii societăți, spunea direct ce credea, indiferent de tipul emisiunii în care apărea. Poveștile cu Brăila de altă dată, multiculturalitatea orașului (auzite mai târziu și la Nicu Alifantis), amalgamul interetnic de la malul Dunării, banca de lângă ceasul din Piața Traian, bordelurile și damele de consum tipice oricărui port.
L-am văzut la un moment dat în spectacolul alături de Ion Caramitru de la Teatrul Național, dacă nu greșesc singura dată când l-am văzut live, în direct și de aproape. Trecuse de 75 de ani, dar avea explozia unui pianist de 35. Era fermecător în soluțiile muzicale pe care le găsea pe anumite piese, total neașteptate chiar și pentru oameni pasionați de muzică. Poezia lui Eminescu, prezentată de Ion Caramitru era completată perfect de formulele lui Johnny, degetele sale se lipeau de clapele pianului, mângâindu-le pe alocuri sau lovindu-le cu furie alteori.
Nu sunt în măsură să spun dacă a fost unul din pionierii jazzului în România, nu sunt nici documentarist de jazz, nici cronicar priceput. Dar știu că a fost una din figurile emblematice, asemeni lui Marius Pop, Mircea Tiberian, Anca Parghel sau Aura Urziceanu. Pentru al 3-lea an consecutiv, în Brăila lui Johnny Răducanu are loc un festival de jazz ce îi poartă numele, așa cum era și normal. E un festival pentru a-l omagia, dar e și un festival pentru a veni în sprijinul tinerilor pasionați de jazz, o nișă deloc ușor de abordat, o cruce deloc ușor de dus. Premiile sunt importante atât pentru numele pe care îl poartă și prin recitalul în ediția următoare asigurat pentru câștigător, dar și prin sumele importante, ce pot acoperi în mare măsură costurile unui material discografic. Între 16 și 18 octombrie, jazzul e acasă la Johnny, la Brăila.
Dacă sunteți interesați sî participați ca și concurenți în festival, data-limită de înscriere este 25 septembrie 2015. Aveți aici regulamentul și fișa de înscriere, nu ezitați să le folosiți (dacă aveți nevoie pentru cunoscuți de varianta lor în engleză, le pot oferi). Iar dacă vreți să citiți o poveste absolut delicioasă despre Johnny Răducanu, o găsiți aici.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
18/09/2015 at 21:37
Ma intreb ce intelegeti prin ”aveti deja o obsesie”. Eu v-am vorbit politicos si v-am rugat, daca sunteti un om de buna credinta si, mai ales, daca aveti, intr-adevar, respect pentru Johnny Raducanu, asa cum declarati, sa va ganditi de doua ori – sau sa va interesati la profesionisti adevarati – inainte de a face reclama unui produs cultural substandard. Cat despre Johnny, unii dintre noi au trait decenii alaturi de el si l-au inteles bine, atat de bine incat stiu exact ce ar fi dorit si ce-ar fi spus el. Dupa moartea sa s-au intamplat lucruri – si cel pomenit este unul dintre ele – la care, presupunand ca o poate face, nu se poate uita acum decat cu multa tristete.
P.S. Din pacate n-am sa intru in logica dvs. sa argumentez de ce este o rușine, din motive lesne de inteles; la fel de lesne este și ca un om de buna credință și cu o minimă cultură muzicală să se convingă de adevăr singur. Desigur, ar fi fost mult mai bine daca nu s-ar fi facut deloc, pentru ca nu s-a facut in numele lui Johnny R. si cu grija fata de spiritul lui, ci doar ca niste persoane sa castige niste bani. Iar dl. Raducanu si-a trait intreaga viata punand iubirea de muzica mult inaintea banilor…
P.P.S. In cateva ore se implinesc 4 ani de la disparitia lui. Aprindeti-i o lumanare.
18/09/2015 at 21:47
Imi cer scuze pentru partea cu obsesie – m-a mai tras cineva la raspundere pentru festivalul de la Braila anul trecut sau acum 2 ani si am avut senzatia ca tot cineva pe nume Liviu. Dar imi fac mea culpa daca e o confuzie, oricum nu aveam intentia sa jignesc.
Cat despre faptul ca nu argumentati de ce e o rusine, atunci pot spune ca dumneavoastra jigniti – de ex. niste oameni ca dl. Ionel Tudor care a fost anul trecut directorul festivalului – a gresit cu ceva?
18/09/2015 at 21:58
Imi pare rau ca insistati. Va mai pot spune un singur lucru: de ce credeti ca Johnny Raducanu nu a dorit niciodata sa aiba de a face cu Ionel Tudor in timpul vietii? De ce un domn, cu care nu am absolut nimic personal, doreste sa conduca un festival care poarta numele unui om care nu a dorit sa aiba de a face cu dlui in timpul vietii? Johnny avea anumite standarde, muzicale si umane, iar cei care le stiu si nu le pasa, fiindca sunt avantaje legate de cariera sau financiare, fac o figura foarte proasta. Si mai intrebati-va ceva: de ce nu a fost chemat niciunul dintre colaboratorii lui vechi la acest festival?
18/09/2015 at 22:03
Nu, dumneavoastra insistati cu ideea “stim noi de ce nu e bine”. Poate aveti chiar dreptate, nu pot sa spun ca nu stiti mai bine ca mine. Si nu inteleg de ce va certati cu mine, eu nu sunt organizator al festivalului, pur si simplu ma bucur ca se face un festival in memoria unui mare artist, iar asta e mult mai mult si mult mai bine decat nimic.
18/09/2015 at 22:20
Daca veti mai citi o data, veti intelege ca nu ma ”cert” cu dvs. Daca dvs. spuneti ca este o persoana care v-a lasat o impresie mai adanca, m-am gandit ca poate veti dori sa stiti ca dlui nu s-ar fi bucurat de ce se intampla acum. Doar asta am dorit sa spun. Si ca in alta parte trebuie cautata mostenirea lui spirituala. Va invit sa o cautati.
18/09/2015 at 22:23
Iar eu o sa concluzionez spunand ca daca vi se pare ca ce se intampla acolo nu e bine, va invit sa faceti mai bine. Eu voi fi primul care va scrie despre.
10 Comments
Nu-l subestimati, va rog, pe Johnny. Acel festival improvizat si interesat este o rusine pentru numele lui, pentru nivelul sau muzical si pentru ceea ce a fost si ar fi vrut el sa existe in numele sau. Asa ar fi spus el: “O rusine!”
Domnule Liviu, aveti deja o obsesie, de aceea va rog 2 lucruri:
1) sa argumentati cele afirmate;
2) sa imi spuneti daca era mai bine sa nu se faca deloc
Cat despre ce ar fi spus Johnny…nu prea avem cum sa aflam, nu credeti?