Marketing sportiv sau sport sangeros?

Stiu ca suna superextracalifragilistic, dar ce poti sa spui cand vine Camelia Potec, campioana olimpica la natatie, in fata ta si iti spune ca, pe cand incerca sa isi valorifice imaginea pentru a-si putea plati antrenorul (nici asta nu suna chiar normal, dar momentan nu face obiectul discutiei) a primit intrebarea “Ce poti tu sa imi oferi?”.

Da, sunt de acord cu domnul Octavian Morariu ca legislatia nu stimuleaza companiile sa sponsorizee sportul. Doar ca asta stim de multi ani, ma intreb de ce nimeni din cei implicati direct, inclusiv COSR, nu fac nimic in privinta asta. Sa puna pe masa tuturor partidelor un proiect de lege, sa mearga la Presedintie cu proiectul, poate se realizeaza un “pact pe sport”, asa cum a fost cel pe educatie care a dus la legea educatiei a lui Funeriu (si care daca nu era buna, nu deranja atati cati se chinuie sa o schimbe). Mai ales acum in campanie, politicienii se simt obligati sa se implice.

Si cu Catalin Tolontan sunt de acord: olimpiada e un eveniment la care o data in viata macar trebuie sa mergeti. Si mi-am expimat acest acord in zecile de articole despre cele 5 zile petrecute la Londra in perioada olimpiadei. De acord si cu ideea ca olimpiada de la Londra a fost un model de marketing sportiv, cu cele mai creative minti din domeniu implicate.

Calin Clej (PepsiCo),  a spus ce se vede cel mai bine in rezultate: in Romania sportul se face dupa ureche, fara acea “stiinta a sportului” de care vorbea domnul Morariu. PepsiCo detine brandul Gatorade, “batura sportiva”, dar ca foarte multe cluburi si federatii prefera solutii “alternative” si “ocolitoare” unor retete stiintifice (am aflat cu ocazia asta ca exista Gatorade Sport Science Institute – nu e suficient sa bati mingea in parc daca vrei titlul mondial si olimpic).

Alexandru Dedu e presedintele Ligii Profesioniste de Handbal, dar e si printre putinii oameni langa care eu ma simt mititel rau (cand recuperez poza de la Chinezu, revin cu ea). Incearca sa schimbe fata competitiei interne a handbalului masculin si sa aduca acest sport in care am avut atatea performante la nivelul de atentie pe care il merita. Recunoaste ca nu are studii de marketing, dar incearca sa valorifice experienta obtinuta in campionatele straine, nu de alta, dar a jucat la Barcelona, in perioada in care spaniolii dominau Liga Campionilor la handbal masculin. Despre domnia sa vom mai vorbi pe blogul asta (detalii la momentul oportun).

Cu parere de rau, la partea a doua a conferintei a trebuit sa plec, dar puteti citi un liveblogging de la eveniment pe Sport Local.  Pe Ana-Maria Branza am vazut-o prima oara la un eveniment pre-olimpiada si mi s-a parut o tipa fascinant de naturala si de comunicativa, astfel ca imi pare rau ca nu am apucat sa o vad vorbind. De asemenea, Nana Falemi e un tip cu o inteligenta mult peste media fotbalului romanesc si care are in plan un proiect care sper sa se materializeze. L-am vazut in sala si pe Mihai Covaliu, un alt mare campion al scrimei romanesti.

Multumiri Revista Biz pentru invitatie, sa va tina acest “narav” cu evenimente de acest gen, ca zau ca sportul romanesc are multe de povestit.

Concluzia mea insa este una singura. Daca nici aurul olimpic nu e un argument pentru o companie sa se asocieze cu un sportiv, daca nici un campion olimpic nu poate fi un model de succes, dati-mi voie sa cred ca am gresit tara in care m-am nascut.