Multumesc, Nicu Alifantis!

M-am tot gandit ce sa va urez si e prima oara cand nu imi gasesc cuvintele. Stiu ca pare greu de crezut ca Make nu stie ce sa spuna, dar mi-e frica sa nu fiu desuet sau, mai rau, siropos. Dar ar fi fost culmea ca tocmai eu sa nu ma alatur grupului celor care azi, 14 mai va ureaza de bine.

As fi putut sa va multumesc pentru tot ce ati facut pentru muzica romaneasca in cei 40 de ani de activitate. Pe scurt, cantati de mai multi ani decat am trait eu si nici eu nu sunt genul care sa ma plictisesc prin viata asta. Cand ma gandesc cate piese s-au “lipit” de sufletul publicului, ma intreb de unde ati gasit atata inspiratie. Sau ce reactie chimica au produs Aproape liniste pentru Aura Urziceanu si Ploaie in luna lui Marte pentru Paula Selling.

Si daca nu ati fi existat in muzica folk, cultura v-ar fi indatorata pentru cele peste 100 de piese de teatru pentru care ati compus coloane sonore. De la Toca la Malaele, de la Shakespeare la Camil Petrescu, v-ati legat indestructibil existenta de teatrul romanesc. Ba chiar, trebuie sa va parasc, ati absolvit si UNATC-ul (sic!), in caz ca nu erati suficient de apropiat fenomenului teatral.

V-as putea lauda pentru permanenta “revolta” cu propria muzica, ce a dus la aparitia ZAN, a Semineu Band si, in anul de gratie 2013, la Mozaic Band,  o cinstita adunare alaturi de care ati realizat albumul Mozaic, album pe care am avut deja placerea sa il ascult si de care am ramas mut. De uimire si incantare, evident. Nu pot sa spun cat de tare astept concertul de pe 21 mai pentru a vedea regalul muzical pe care il pregatiti.