Nepotrivite

Nepotrivite e un cuvânt prin care încerc să vă conving că, într-o branșă, nu e nevoie să fim prieteni pentru a trage la aceeași căruță. E drept, se pare că asta nu se poate aplica neam la folk, dar eu sunt atât de încăpățânat încât nu renunț. Nu încă.

Dacă vă pasionează muzica folk, ați aflat că în perioada 21-23 octombrie are loc la Gura Humorului un eveniment intitulat Târgul Național de Muzică Folk “O Gură de Folk”. Scopul e simplu – coagularea mai multor artiști, un eveniment mai de amploare decât un concert individual sau cu maxim 2-3 artiști, atragerea unui public numeros și din alte orașe ale țării, găsirea unor căi de colaborare între artiști. Și la care voi merge și eu, ba chiar sunt persoana responsabilă cu ceea ce înseamnă promovare. Mă rog, responsabil…așa vine vorba.

Evident, s-au găsit oameni să spună “dacă vine X, eu nu vin!”. Sau “nu m-a invitat nimeni!”, deși funcționarea a fost total invers, artiștii au fost cei care și-au anunțat intenția de a participa, iar Sorin i-a ales dintre ei pe cei 15 care vor urca pe scenă. Sau, și mai rău, să organizeze evenimente în alte colțuri de țară în același timp, atitudini total nepotrivite pentru oameni din aceeași branșă. Ca să vă dau un exemplu ușor de înțeles, vă dau albumul colectiv Folk din pana mea. Nu trebuie să fiu prieten cu toți cei 13 artiști de pe disc pentru a apărea pe el, ci pur și simplu m-am alăturat unui proiect de diseminare comun. Pentru că dacă fiecare din cei 14 artiști de pe disc are 100 de fani, împreună avem 1400 de fani, astfel că piesa mea de pe disc ajunge la 1300 de oameni noi. Fiecare artist știe 3-4 oameni din radiouri locale unde poate trimite piesele de pe disc, pentru a fi difuzate.

Mai am argumente. Nu toți cei care vin la târg sunt fanii mei sau mă cunosc, astfel că mergând acolo am ocazia să ajung la iubitori ai folkului care 1) nu îmi știu muzica, 2) e posibil să cumpere un disc cu mine după ce mă văd live 3) e posibil să vină, în viitor, la concertele mele din orașele lor. De asemenea, va fi o masă rotundă, prin care îmi doresc să încercăm să vedem dacă nu cumva reușim să vindem muzică pe digital (eu fac deja asta, dar altfel promovezi astfel de produse când ai mai mulți artiști – playlist-uri de ex., altfel poți negocia cu unele companii – de ex. Zonga). Sau să facem câteva reguli în ceea ce privește concertele, ca să nu ne mai trezim cu 3 concerte de folk în aceeași zi la Mediaș (am fost la câțiva cm să se întâmple asta). Să vedem dacă ne putem ajuta unul pe altul cu concertele în alte orașe. Și, ca o informație în premieră, la masa rotundă va fi prezentă și Anca Lupeș, o doamnă despre care am mai povestit noi pe-aici, este cea care organizează cursurile dedicate industriei muzicale și prin care încearcă să profesionalizeze branșa asta a muzicienilor. Deci încă un motiv să veniți la tabără, chiar dacă nu sunteți pe afiș.

Există, evident, și artiști care, deși nu pot ajunge (au alte obligații în perioada respectivă), au salutat organizarea lui și vor fi prezenți cu materiale discografice și cărți, dar au și promovat evenimentul pe canalele proprii și către publicul lor. Doamnă, domnilor, chapeau! Nu trebuie să ne facem vacanțele împreună pentru a colabora, pentru a ne susține ideile și proiectele, în beneficiul ambelor părți.

De ce mai e important ca evenimentul de la Humor să iasă bine? Pentru a le demonstra unora că folkul poate mai mult, că folkul este mai mult decât văd domniile lor cu vârful condeiului tocit. Da, acelui domn care m-a acuzat că îmi scriu alții articolele pe ForeverFolk și de “vulgaritate gratuită și morbidă”, în condițiile în care domnia sa vorbește despre folk ca fiind…

Folk-ul se lasă arestat de negustori burtoși, subculturali, bodyguarzi ratați în rime calpe, cu slugi behăitoare, ce cântă din mațu gol și ”pohete” zdențăroase și alcool-famelice, ciripele care păsăresc din cele 4 labii; roboțici de fagure, robi ce cacă-n cor nectar maroniu. Adică muzici redondante, lălăitoare, o apă stătută, sulfuroasă. sursa

în condițiile în care textul meu era acesta. Ah, și să nu uit, alăturarea expresiei “suflu etilic” ca reprezentativă pentru spiritul meu mi s-a părut încă o dovadă a speculantismului jurnalistului respectiv, culmea, unul apropiat curentului folk. Chestii nepotrivite, ce să spun…

Ne vedem la Humor!