Revenge porn sau pornografia non-consensuală reprezintă distribuirea de imagini (foto, video) cu caracter explicit fără acordul persoanelor implicate. Din păcate, este un fenomen tot mai des întâlnit în epoca în care tehnologia este extrem de prezentă în viețile noastre, inclusiv în aspectele ei intime. Pe care ni le-am dori cât mai private. Partea tristă este că situațiile de revenge porn au efecte severe, uneori devastatoare asupra victimelor, greu de contracarat și pe termen lung, de la anxietate, depresie, izolare socială, până la suicid.
Fiind parte din echipa proiectului Effective strategies for combating revenge porn, în perioada următoare voi prezenta interviuri cu specialiști din mai multe domenii care vizează acest fenomen – securitate cibernetică, psihologi, elevi, activiști în drepturile femeilor, dar și cu Florina Presadă, inițiatoarea proiectului de lege ce vizează subiectul în cauză. Dar le luăm pe rând și am început cu colaboratorii mei mai vechi și l-am luat la întrebări pe Silviu Stahie, expert în securitate cibernetică în cadrul Bitdefender, în speranța că vom oferi câteva informații utile atât tinerilor, dar și părinților de adolescenți ce ar putea fi expuși unor situații de acest gen. Și, astfel, poate vor reuși să evite consecințe mult mai grave.
Cum sunt procesate datele și care sunt pericolele distribuirii de fotografii sau imagini video sensibile, să spun? Fotografiile și de fapt orice fel de materiale multimedia nu sunt protejate de simpla încriptare a platformelor. În esență, trebuie să ținem minte că orice material care a plecat din mâinile noastre poate oricând să ajungă în mâinile altor persoane decât cele cărora le-am oferit inițial. Asta înseamnă că pot să apară și pe o rețea socială, pot să apară și în calculatorul altcuiva sau pot fi folosite în scopuri malițioase.
Există contramăsuri pentru a minimaliza distribuirea de poze? Blocksharing, să împiedici un screenshot-ul, anumite moduri ale aplicațiilor de social media. Genul acesta de măsuri de siguranță, deși sună foarte bine pe hârtie, sunt aproape un mit al securității cibernetice, pentru că atâta timp cât eu pot face o fotografie unui telefon, nu are nici o relevanță că telefonul acela nu poate face la rândul său screenshoturi. Dacă vorbim, de exemplu, de versiunile de web ale aplicațiilor de mesagerie, cum este WhatsAppWeb sau Messenger, de exemplu, a face un screenshot pe un calculator este mult mai simplu și mult mai puțin restrictiv decât de pe un telefon mobil. Atunci, genul acesta de protecții sunt mai mult de suprafață, atât timp cât există metode mecanice de a salva o copie a ceea ce trimiți sau să înregistrezi un video cu un alt dispozitiv, genul acesta de protecție este ineficientă.
Se poate face o analiză comparativă a rețelelor sociale care sunt populare în rândul tinerei generații, este vreuna mai sigură decât alta? Nu, în esență toate sunt în aceeași barcă, singura diferență este viteza cu care răspund la cererile de stopare a materialelor postate pe online. Unii răspund mai repede, sunt mai prompți și respectă mai bine contractele pe care le au semnate cu utilizatorii, pentru că utilizatorii uită lucrul acesta, că există un contract între ei și rețeaua socială, pe care nu l-au semnat doar ei, l-a semnat și rețeaua socială. (reporter: celebrul Terms of service). Exact, pe care și rețeaua trebuie să îl respecte, nu numai noi. Dar, în esență, simplul fapt că o rețea socială oferă posibilitatea ca un material video să fie șters după 10 minute sau are orice fel de măsură de siguranță sunt inutile atât timp cât ele pot fi salvate în timpul respectiv.
Știi studii de caz care au implicat distribuția de imagini și care au dus la cazuri de revenge porn? Avem un caz chiar recent, dacă știi, în urmă cu două sau trei săptămâni, cu celebra decizie a CCR (Curtea Constituțională a României) în privința aceasta. A fost un caz la Brașov al unei persoane care a folosit imagini cu caracter explicit și materiale video, le-a postat pe site-uri pentru adulți, după care a creat un profil pe rețele sociale cu numele victimei și a distribuit acele linkuri către alte persoane. CCR a hotărât ca în cazul acesta nu ai voie să creezi conturi pe rețele sociale cu numele altcuiva, extinzând cumva jurisprudența în situația aceasta, devenind penală această speță și extinzând un lucru pe care noi îl știm deja și anume că rețelele sociale sunt forumuri publice, unde ești răspunzător pentru cee ace spui. Și atunci, deschiderea unui cont de genul acesta este practic un fals.
Din nefericire, revenge porn-ul nu este răspândit doar la nivelul adulților, imagini cu caracter explicit sunt schimbate și de către minori, suficient de mult încât să fie cred o problemă mai mare decât în cazul adulților. Un studiu din 2013, de exemplu, arăta că 12% dintre copiii de până în 10 ani accesau site-uri cu conținut de adulți. Nu trebuie să ne surprindă faptul că, odată cu apariția telefoanelor mobile și cu faptul că toți au dispozitive inteligente la ei, vor face și chestii de genul acesta, să schimbe imagini caracter explicit.
Ca soluție directă, ar fi doar controlul parental, care are, să zicem, un efect minim asupra acestui tip de fenomen din cauza faptului că rețelele sociale, de exemplu, nu oferă acces soluțiilor de securitate de control parental. Există anumite soluții de securitate și anumite opțiuni în aceste soluții de securitate care permit filtrarea imaginilor cu caracter explicit, atunci când sunt trimise de pe telefoane și când acele telefoane sunt setate corect și pot să filtreze genul acesta de mesaje, dar în rest, din păcate, situația nu este chiar așa de ușor de controlat pe cât am vrea.
Ai putea să dai niște sugestii tinerilor care ar putea încerca această tentație a distribuirii de imagini cu caracter explicit și mai ales ce să facă dacă sunt confruntați cu o situație de revenge porn? Din punct de vedere legal, există o singură măsură, aceea de depunere de plângere penală, nu există nici o altă măsură legală, dar trebuie dublată imediat de notificarea rețelei sociale de unde provin imaginile. Ca și prevenție, cred că principala chestie pe care trebuie să o “plantăm” în mințile copiiilor, trebuie să înceapă de la nivel de școală primară, este că nimic din ce pui pe Internet nu moare.
Ne întoarcem la povestea de acum 15 ani, cel mai sigur calculator este unul stins. Nu chiar așa, dar trebuie să știi că, odată ce a plecat de la tine, un mesaj, o poză, un video, un fișier audio, orice, oricât de mare ai avea încrederea în persoana la care trimiți, trebuie să fii conștient că acel lucru poate să ajungă în mâinile altcuiva. Trimiți o poză unei persoane iubite, cu caracter explicit, și altcineva are acces la telefonul respectiv. Este irelevant faptul că tu ai avut încredere în persoana la care ai trimis. De aceea, cea mai bună protecție este să nu trimiți, din păcate.
O măsură care ar putea avea un nivel de eficiență ar fi ca un număr mult mai mare de părinți să folosească opțiunea de control parental pe dispozitivele copiiilor. Nu folosesc foarte mulți aceste opțiuni, din diverse motive. Unora li se pare că este o încălcare a intimității copiiilor, altora că pare prea dificil, dar, odată ce treci prin acești pași, e mult mai ușor să vezi că copilul tău a primit niște imagini, că a trimis niște imagini, că vizitează niște site-uri. Nu înseamnă neapărat că trebuie să îl confrunți cu chestia aceasta, să îi verifici telefonul, dar este mult mai bine să ai o imagine de ansamblu a activității online a copilului. Și, bineînțeles, trebuie să vorbești cu el, copiii trebuie să știe la ceea ce se expun în online, lucruri pe care nu le învață la școală și care trebuie să vină din familie.
Și aici vine întrebarea, sunt părinții conștienți de riscurile la care se expun copiii pe net? Nu, din păcate nu.
Cumva, Internetul a venit în viața unora la vârsta adultă, când nu mai erau tentațiile. Diferențele generaționale de cunoștințe tehnologice sunt foarte mari în unele situații și atunci cum să controlezi tu tehnologic un copil care s-ar putea să aibă mult mai multe cunoștințe decât tine în domeniul informatic. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm și să facem tot posibilul să fim la zi cu ce se întâmplă. Nu putem să băgăm capul în pământ și să sperăm că va învăța, va trece, pentru că copiii învață de la ceilalți copii și, automat, educatorul lor va fi mediul în care trăiesc și nu familia.
Material realizat în cadrul proiectului Erasmus+ Effective strategies for combating revenge porn No. 2020-1-FR01-KA201-080298
Photo by Tima Miroshnichenko from Pexels
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
