
Austria a fost prima tara vizitata de mine. Se intampla in 1999, cand am petrecut 4 zile la Linz si o jumatate de zi la Viena. Si diferenta mi s-a parut asa mare fata de Romania acelor vremuri (evident, avantaj in bine pentru ei) si am vazut atatea lucruri frumoase si chiar senzationale incat m-am indragostit iremediabil. Aveam sa ma intorc de multe ori in Austria, cu diverse scopuri (conferinte, vacante, in tranzit) si de fiecare data am simtit-o ca tara perfecta, cu oameni la fel de rigurosi si corecti ca nemtii, dar personalizati cu buna dispozitie si amabilitate tipic austriaca. Numai ca de aceasta data se pare ca vineri 13 nu a purtat noroc tarii valsului si parca toate au iesit pe dos.
Intai a fost hotelul, pe numele lui oficial Meininger, parte din ditai lantul. Care nu mi s-a parut ieftin (70 euro dubla pe noapte, fara mic dejun, fara aer conditionat), dar am zis ca na, sezon, Viena etc. Surpriza a fost ca langa hotel, pe partea unde dadea fereastra noastra, sa fie un mare santier, unde la ora 7 dimineata bateau baietii cu un talent ceva de speriat. Pai, monser, stiu ca se mai intampla, dar eu nu am nici o vina. Asa ca mi se parea normal sa imi spui “pentru ca avem asa ceva, uite, va dam micul dejun gratuit o zi”, ceva sa vad ca te intereseaza de mine, clientul tau. Nu mai vorbesc de sistemul de usi de pe holuri, care se inchideau singure, dar cu un zgomot serios, iar cum in hotel era plin de pustime agitata, care venea de prin baruri la 3-4 dimineata, ganditi-va ce bine am dormit.
Ma rog, hoteluri proaste am mai vazut, am zis sa depasim momentul, ca sa nu ne stricam buna dispozitie. Apropos de buna dispozitie, poza din stanga e facuta in Stephansplatz si ne-a distrat copios. Concertul lui Springsteen (de care veti citi cat de curand pe ForeverFolk) a inceput si el cu o intarziere de 40 de minute. De ce? Habar nu am, ca nu ne-a spus nimeni. Noroc ca a compensat concertul propriu-zis si ne-a trecut repede supararea de a fi stat aproape 2 ore degeaba in stadion.
Se face vineri, chiar vineri 13, e timpul sa plecam spre aeroport. Ne recuperam bagajele de la hotel, luam metroul spre Praterstern, de unde urma sa luam S-Bahn pana la aeroport. La Praterstern insa, dupa ce ne cumparam diferentele de bilete de la un automat si ne instalam pe peron asteptand trecerea celor 10 minute pana la sosirea trenului se transforma intr-o gluma proasta. Cu 2 minute inainte de sosirea trenului incepe dansul intarzierilor: “2 minute intarziere”. Apoi 4, apoi 6 si tot asa. Peronul se aglomerase, intarzierea crestea, dar nimeni nu anunta nimic. Dupa 30 de minute, reintram la metrou deja precipitati, luam metroul pe o alta ruta, ajungem la Wien-Mitte, platim alti 13 euro pe CAT (City Airport Train), facem check-in-ul in terminalul CAT si ajungem intr-un final in aeroport la timp pentru avion. Sau cel putin asa credeam noi. Pentru ca avionul de Bucuresti avea 1,5 ore intarziere. Oare cei care ne-au facut check-in-ul nu stiau asta?
Ne resemnam si pornim prin aeroport, sa pierdem timpul. Dupa ceva shopping, eu ma asez la o masa pentru a butona ceva net (aeroportul din Viena inca are Internet gratuit), iar Puiu pleaca sa mai bantuie pe la shopping. Dupa 20 min, vine alergand ca pe monitoare era afisat pentru Bucuresti “Go to the gate”. Nu stiu cand am aruncat totul in rucsac si am fugit la poarta. Unde – ati ghicit? – nu se intampla nimic. S-a intamplat insa un pic mai tarziu, cele 1,5 ore s-au transformat in 2 ore intarziere. Intr-un final, ajungem si in avion, compania isi cere scuze, ne explica despre avion ca nu a ajuns la timp de la Bucuresti si ca ne pregatim de plecare. Si ne pregatim….si ne pregatim…si asta timp de vreo 45 minute, pentru ca, stupoare, nu reuseau sa inchida usa avionului.
Astfel ca am atins performanta de a avea intarziere mai bine de 3 ore la o cursa care dureaza 1 ora si 20 de minute! Parca prea vineri 13 in Viena! Am ramas un pic dezamagit de aceasta deplasare. Mitul perfectiunii s-a destramat, pana si austriecii au zile proaste.
Mai multe poze gasiti pe pagina mea de facebook
trebuie mereu sa vezi partea buna a tuturor lucrurilor. par example, ai stat mai mult in Viena decat ai crezut. ai facut mai mult shopping, ai cunoscut o alta parte a Vienei mai zgomotoasa, mai wild:D. zambeste!
[…] ce am spus ca am fost dezamagit de Viena, au inceput sa imi sara prietenii in cap, ca fac fite. Acum spun ca nici Roma nu e orasul meu […]
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
4 Comments
Dar nu e vina Vienei. Viena e un oras frumos si plin de chestii interesante. Chestia cu hotelul se poate intampla oriunde. 70 e pt o camera dubla nu e mult; unde lucrez eu e peste 80 e, iar o camera single e 50 e. Si treaba cu avionul iar e naspa, insa , repet, se poate intampla oriunde. Nu e vina celor care au in administrare Praterul sau Stephansdomul. Serios acum, a fost o zi ca oricare alta in care s-a intamplat sa nu-ti mearag bine. Dar Viena tot Viena ramane:X!
@lapetiteamelie tu ai dreptate, evident ca eu am exagerat, doar ca mi s-au intamplat toate in aceeasi deplasare. Berea tot buna ramane, Schonbrunn-ul la fel de prietenos si tot asa 🙂 In plus, problema mea nu e ca s-au intamplat ci ca nimeni nu ne-a spus nimic.