Calitatea costă

Poate sună a truism, dar așa e: Calitatea costă! În orice domeniu de activitate. Știți veșnica discuție cu “moare presa, moare printul”. Presa a început să moară când nu a știut să se adapteze noilor provocări. Calitatea se obține atunci când lucrezi cu oameni valoroși, iar aceștia trebuie plătiți bine, pentru că, la rândul lor, nu primesc credit la bancă (eventual în franci elvețieni – haha!) pentru că sunt “cel mai bun ziarist” sau “cel mai bun fotoreporter”, ci pe baza fluturașului de salariu.

Azi mi-am cumpărat Gazeta Sporturilor. E a doua oară în acest an, cred că e dublul anului trecut. Ziarele de sport au o poveste lungă în viața mea – am învățat să citesc pe Sportul, mi-am luat Sportul românesc aproape în fiecare dimineață în drum spre liceu, timp de 4 ani. Am devorat ProSport în dimineața meciului România – Ungaria din 1999, cu întoarcerea lui Hagi la națională (am povestit aici mai în detaliu), și așa m-am hotărât să dau de 6 ori mai mult pe un bilet la meci. Azi l-am cumpărat să aflu cum merg lucrurile pentru Cristi Pustai la Rapid și pentru poveștile cu Mircea Dridea, unul din fotbaliștii emblematici ai Petrolului. Exact, ca orice suporter stelist!

Mi-am propus ca măcar de 2 ori pe lună să dau banii pe ziarul tipărit (il citesc zilnic online). Doar așa voi putea să citesc știri cu adevărat sportive, nu ce a făcut prietena fotbalistului X. Doar așa pot avea pretenția la o presă de calitate.