Nadia Comaneci si un autograf de care sunt extrem de mandru

Ne-am fi dorit sa mergem si la o sesiune de gimnastica in timpul petrecut la Londra, dar, din pacate, n-a fost sa fie. Fie am gasit bilete foarte scumpe (150 de lire bucata), fie n-am gasit deloc, intr-un final ne-am resemnat.

Am dat totusi o fuga la North Greenwich Arena (foto dreapta – locatia este mai cunoscuta londonezilor ca O2 arena, fiind foarte populara ca locatie de concerte). Speram sa le prindem pe fete si pe antrenorii Belu si Bitang pentru o poza si un autograf. Din varii motive, nici asta nu am reusit. Am vazut numeroase gimnaste – australience, brazilience, o americana luata imediat pe sus de televiziuni.

Si totusi, norocul ii ajuta pe cei indrazneti. Stateam la intrarea in arena, cu steagul de gat (cum altfel?) si imi spune sotia la un moment dat “uite-o pe Nadia!”. Cu ochelari de soare, la bratul sotului ei Bart Conner, Nadia Comaneci, prima ginmnasta de 10 din istorie (vezi clipul de mai jos), se strecurase prin multimea de reporteri fara a fi recunoscuta de cineva.

Am spus un “sarut mana!” in fuga si am rugat-o sa imi dea un autograf. Bart m-a rugat doar “Walk with us!” pentru a iesi din zona “fierbinte”, ceea ce am si facut. Iar rezultatul il puteti vedea mai jos, evident, personalizat pentru acest site.

P.S. Cand ajunsesem la North Greenwich Arena, la coborarea din metrou vazusem o tipa (probabil americanca) ce purta un tricou “Nadia Comaneci – The Perfect 10”. Cand plecam fericit cu autograful Nadiei, ma batea gandul sa ma duc la ea sa ii arat ceva mult mai valoros.

P.P.S. Mai multe articole scrise despre Jocurile Olimpice de la Londra gasiti aici. Care insa are nevoie de un update, ca am mai scris cateva si dupa.