Aceasta serie de articole a fost inceputa de Claudiu, la sugestia mea. Ulterior, tot citind despre diverse competitii sportive, am mai descoperit cazuri in care contextul politic a impiedicat desfasurarea corespunzatoare a unor competitii in care sportul trebuia sa primeze. Si tinand cont de amploarea unor evenimente ca Jocurile Olimpice si Campionatul Mondial de Fotbal, m-am gandit ca ar fi interesant de vazut ce exemple mai exista in istorie privind imixtiunea aspectelor politice in viata sportiva. Datele statistice sunt preluate, in cea mai mare masura, de la wikipedia (referintele detaliate la sfarsitul articolului).
Am constatat ca majoritatea editiilor Jocurilor Olimpice au avut partea lor de boicot. Daca exemplele 1980 si 1984 au fost prezentate si sunt clare pentu toata lumea, mai putin cunoscute sunt cele ce privesc editiile 1976 si 1988. Editia de la Montreal din 1976 (este editia la care Nadia primeste primul 10 din istoria gimnasticii) a fost boicotata de majoritatea statelor africane suverane (exceptie Senegalul si Coasta de Fildes [1]) datorita refuzului Comitetului International Olimpic de a bloca participarea Noi Zeelande la aceasta editie a olimpiadei. Totul a pornit de la un turneu al All Blacks in Africa de Sud, o tara care se afla in plin embargo din partea Natiunilor Unite [2] ca urmare a politicii de apartheid.
Jocurile Olimpice din 1988 s-au desfasurat la Seul (foto stanga, sursa) in Coreea de Sud. Acest lucru ridica din start probleme, deoarece statul sud-coreean nu avea relatii diplomatice cu nici una din tarile din blocul comunist, aliati ai vecinilor de la nord, RPD Coreeana. Astfel, pentru a evita posibile conflicte, sarcina de a trimite invitatiile de participare a fost preluata de CIO, in locul tarii organizatoare. A existat si propunerea ca cele doua state sa organizeze impreuna Jocurile Olimpice, dar negocierile au esuat, ceea ce a dus la boicotul nord-coreean, sustinut de aliati precum Cuba, Albania, Nicaragua, Seychelles, Madagascar sau Etiopia [3].
Si fotbalul a avut situatiile sale de boicot. La prima editie a Campionatului European, ce a avut loc in 1960, Spania a refuzat sa joace meciul din sferturi la Moscova impotriva URSS, preferand sa se retraga din competitie. In acea perioada, Spania se afla in plina dictatura de extrema dreapta a lui Franco (nationalistii), iar Uniunea Sovietica fusese principalul suporter al republicanilor din Razboiul Civil spaniol [4].
Selectionata de fotbal a URSS a boicotat si ea un meci important (am vorbit de el si aici). Pentru a se califica la Cupa Mondiala din 1974, URSS trebuia sa dispute un meci de baraj cu nationala statului Chile. Cu 10 zile inaintea meciului tur, disputat la Moscova, in Chile are loc lovitura de stat armata condusa de generalul Pinochet. La sosirea la Moscova a delegatiei chiliene, autoritatile ruse, care aveau relatii bune cu guvernul precedent, condus de Salvador Allende, incep sicanele, suspectand cativa jucatori de a detine pasapoarte false. Cu toate acestea, dupa un meci tensionat, cele doua reprezentative termina la egalitate 0-0.
Meciul retur nu a mai avut loc. URSS a refuzat sa joace pe un stadion despre care au spus ca a servit, cu doar doua saptamani inainte, ca loc de executie pentru militantii socialisti loiali fostului guvern, solicitand desfasurarea meciului intr-o tara neutra. FIFA a declinat cererea sovieticilor, iar delegatia URSS nu s-a prezentat la meci. La ora meciului, 40,000 de suporteri chilieni au venit pe stadionul national din Santiago de Chile (actualmente Stadionul National Julio Martínez Prádanos) pentru a asista la ceea ce istoria va numi “meciul care nu a mai avut loc”. [5] O alta sursa vorbeste de doar 18,000 de spectatori [6].
In 1991, reprezentativa Iugoslaviei se califica pentru Campionatul European din anul urmator din Suedia dintr-o grupa cu Danemarca, Austria, Irlanda de Nord si Insulele Feroe [7]. Era echipa formata pe scheletul celor de la Steaua Rosie Belgrad, care castigase in acelasi an Cupa Campionilor Europeni. Din ea faceau parte Savicevici (muntenegrean), Boban, Ivkovic (croat), Pancev, Najdoski (macedoneni), Hadžibegi? (bosniac), Katanec (sloven), Stojkovic, Spasic (sarbi) [8].
Pe 26 iunie insa, Slovenia si Croatia isi declarasera independenta, ceea ce a declansat razboiul din aceasta parte a lumii [9]. Iar rezolutia 757 a Consiliului de Securitate ONU [10] declansa embargoul impotriva Yugoslaviei (Serbia si Muntenegru), ceea ce a terminat descalificarea acesteia de la Euro’92. Locul acesteia este luat de Danemarca, situata pe locul 2 in grupa de calificare, care, in mod surprinzator, avea sa castige turneul (foto dreapta, sursa: UEFA).
- http://en.wikipedia.org/wiki/1976_Summer_Olympics
- http://en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_General_Assembly_Resolution_1761
- http://en.wikipedia.org/wiki/1988_Summer_Olympics
- http://football.titanbet.com/euro-2012/history/france-1960
- http://www.notasdefutbol.com/cultural/el-futbol-y-la-guerra-fria-chile-vs-urss-la-tarde-mas-triste-del-futbol
- http://charlatecnica.cl/2010/09/a-37-anos-de-urss-vs-chile-el-partido-de-los-valientes-por-axel-pickett/
- http://en.wikipedia.org/wiki/UEFA_Euro_1992_qualifying_Group_4
- http://en.archive.uefa.com/competitions/euro2012/history/season=1992/round=218/match=2966/index.html
- http://en.wikipedia.org/wiki/Dissolution_of_Yugoslavia
- http://en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_Security_Council_Resolution_757
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
10/02/2014 at 10:53
[…] în decizii legate de loc de desfășurare, participare sau boicot și chiar medalii (citește aici și aici). Mă gândeam însă că, în ciuda faptului că sunt un pasionat al sportului, despre […]
3 Comments
Tocmai ai vorbit Mache despre embargoul AfSud datorat appartheidului… 🙂
[…] masura mai mare sau mai mica, de interese si decizii politice au fost scrise de Claudiu si de mine, dar cu cat citesc mai mult, cu atat realizez ca mai sunt lucruri de spus. De altfel, chiar baronul […]